Cand ma uit la pozele cu Irina de cand era bebelus si imi aduc aminte de timpul petrecut cu ea ma umplu de drag si de bucurie.
Nu imi este dor de acea perioada. Am facut si eu ce m-am priceput mai bine si ce a fost, a fost.
In perioada 9-10 luni eu inca mai aveam ambele ovare, era iarna si totul frumos si bine.
Mica mea zana tot nu dadea semne ca ar vrea sa mearga – nici in patru labe nici in picioare. Dar ne distram copios in fiecare zi.
Jucarii.
La capitolul jucarii am incercat sa-i pun la dispozitie cat mai putine si cat mai diverse. Atractia principala era tot sticla de plastic in care a fost apa.
Sus-jos.
Am continuat sa o asez pe burta si sa incerc sa o determin sa mearga in patru labe dar nu a fost chip sa o urnesc.
In schimb ii placea sa se tina de orice si sa se ridice in picioare – nu si sa se deplaseze 😁.
Era intr-un continuu sus-jos.
Cartile.
Cartile au ramas o activitate zilnica si mult asteptata de Irina. Si de mine 😜.
Familia.
I-am facut un album foto cu toate rudele si cu ea. A avut succes! Si acum se mai uita peste ele si ii recunoaste pe toti din fotografii.
Lipita de ea si ea de mine.
Am stat lipite aproape non-stop. Totul am facut impreuna: plimbat, gatit, curatenie, joaca etc.
Am vorbit mult cu ea si am incercat sa o implic in cat mai multe.
