– Buna dimineata mami! Ce mancam bun la micul dejun?
Deschid ochii buimaca si ma uit la ea ca la un extraterestu. Mi-e si frica sa ma misc sa nu cumva sa ma atace.
Dar ea rade si se indreapta catre masuta unde isi tine clamele si peria de par. Isi aranjeaza parul cu atat de multa delicatete de ma intreb cine este fiinta asta care seamana atat de mult cu fiica mea.
– Mami, esti bine? Ce ai ramas asa?
Dau sa zic ceva dar cuvintele imi raman blocate printre dintii inclestati.
Ptiuuuu sa vezi ca visez!
Ma ciupesc de obraz… Clipesc des si strans din ochi… E tot aici!
Vine la mine, ma ia de mana si imi spune:
– Hai sa te ajut sa te dai jos din pat mami. Tati a facut cafea si ti-a lasat si tie in bucatarie. Ma duc sa-l intreb pe el ce vrea sa mancam la micul dejun.
Rade cristalin si pleaca cantand.
Eu raman nemiscata si incapabila de a mai face ceva.
