Timp cu Irina – 10-11 luni

Timp cu Irina

Cu ploaia si frigul de azi ma tot gandeam ce sa ma mai joc cu Irina astfel incat sa-i consum din energie. Si astfel mi-am adus aminte ca mai am de scris la Timp cu Irina in primul ei an de viata.

Asa ca azi iti zic cam ce am facut noi cu ea in perioada 10-11 luni.

Februarie – luna in care m-am operat.

Cand am facut selectia de fotografii din acea perioada mi-am amintit ca la sfarsitul lunii respective eu am intrat de urgenta pe masa de operatie. Doamneee cat am plans de dorul ei in spital! Si ce greu mi-a fost sa ma descurc apoi cu ea in conditiile in care aveam ditamai taietura pe burta. Multumesc din suflet Aidei care a reusit sa mai vina din cand in cand si sa ma ajute. Fata buna ❤️. Bine ca a trecut si acum sunt bine 😊.

Ce am introdus nou?

Am lipit in camera ei, la un nivel la care sa ajunga, fotografii cu toate rudele apropiate si cateva cu ea in care facea ceva: dormea, manca, bea apa etc. O fotografie era cu mine si taica-sau 😁.

Pentru multe luni de zile a fost o atractie pentru ea si astfel am tinut-o in contact si cu rubedeniile mai ales ca acestea nu aveau cum fizic sa ajunga decat foarte foarte rar.

Ulterior toate fotografiile le-am strans intr-o cutie mica de lemn si le are si acum la indemana pentru rasfoit 😊.

Direct in picioare. 

Am continuat sa o asez pe burta si sa o stimulez pentru mersul in patru labe. Nu a fost sa fie 😕.

Ei ii placea sa stea in picioare si sa exerseze mersul tinandu-se de ce prindea pentru a ajunge la jucarii sau la dulapul cu haine 😊.

Cartile si povestile lor.

Cartile au ramas pe mai departe o atractie principala la fel ca si povestile din ele. Inca citim foarte mult in fiecare zi. E o activitate care imi place si mie mult ☺️.

Am iesit afara cat am putut de mult chiar daca mai erau inca zile friguroase (eram in Februarie). Asta pana m-am operat si nu am mai putut nici sa o ridic sa o pun in scaunelul de masa. Doamne cate picnicuri am facut atunci in sufragerie! 😁

Alte jucarii.

Jucariile in mare au ramas cam aceleasi cu mici schimbari pe ici pe colo. Iti las mai jos cateva exemplificari.

Mai usor atunci.

Cam asa a fost atunci 😊. Imi era mult mai usor sa-i gasesc preocupari decat acum. De altfel ma gandesc serios sa o mai las si sa se plictiseasca sa-si mai puna si ea imaginatia in functiune. Mai nasol ca e disperata sa stau mereu langa ea. Cine stie, poate usor-usor, o sa inceapa si sa se joace singura 😉.

Toate bune iti doresc! ❤️