Visit Homepage
Skip to content

Omul strazii sau mai bine zis omul parculetului

Omul parculetului.

Sunt zile cand omul acesta vine in parculet, se aseaza incet pe unica bancuta intreaga din zona si sta nemiscat cateva minute. Langa el aseaza mereu un rucsac mic si una sau doua pungulite de plastic ce par a contine ceva luat din piata si o paine.

Atat de tanar imi pare.

De aici, de la etajul 8, omul pare foarte tanar. Estimez un 25 de ani. E inalt, slab si cu parul negru pana aproape de umeri. Poarta aproximativ aceleasi haine de fiecare data si ceva imi spune ca traieste pe strazi sau in conditii foarte nasoale.

Tristete si pace.

Ma fascineaza miscarile lui lente, calme si parca in reluare. Imi transmite o stare de tristete amestecata cu una de pace.

Dupa cele cateva minute de nemiscare, cu grija si cu ceva pauze de gandire, omul desface incet pungulita sau pungulitele din piata. De cele mai multe ori contin legume si/sau fructe dar cred ca am vazut si ceva mezel odata.

Se uita la ele lung pret de cateva secunde apoi incepe sa scoata o bucata de ceva din ce este acolo. Nu ia mult. Doar cat sa tina intr-o mana.

Din paine rupe cateva bucatele si le arunca la vrabiile ce ii dau tarcoale. Abia apoi incepe si omul sa manance incet, bucatele mici si cu mestecat indelung. Din cand in cand isi mai admira produsele din pungulite. Fructele si legumele le sterge temeinic, una cate una, pe pantalonii maro ce ii poarta.

Timpul pare sa se miste foarte incet in jurul lui. 

Mananca putin din tot ce are. Este foarte atent sa nu faca mizerie in jur iar resturile le strange in una din pungulite si le pune in rucsacul lui mic (desi langa exista un cos de gunoi).

Urmeaza apoi alte minute in care sta cu fata in soare, ochii inchisi si nu se misca. Apoi, cu aceleasi miscari lenese, omul isi ia rucsacul si pungulita si pleaca agale pe alee.

Nu l-am ajutat cu nimic. 

De cate ori il vad, imi vine sa ma duc sa-i dau ceva de mancare de prin frigider. Dar nu am facut-o niciodata. Imi zic ca nu are rost sa o imbrac si dezbrac pe Irina ca sa ma duc pana jos. Si daca nu este om al strazii iar gestul meu nu e ok? Si totusi…

Felul in care arata cu acele haine ponosite si pungulitele alea care cateodata par ca ar contine ceva resturi capatate si nu ceva cumparat ma duc cu gandul ca este un om al strazii.

Astazi am dat si peste articolul asta ce vorbeste despre astfel de oamenii ai strazii. Filmuletele m-au rascolit si imi pare rau acum ca nu am imbracat-o pe Irina sa ma duc sa-i dau tanarului acela ceva de mancare.

Stiu sigur insa ca o sa-l mai vad. Promit sa ma duc macar sa vad daca el chiar este om al strazii.

Dă mai departe

Părerea ta contează pentru mine

Îți mulțumesc pentru vizită. Mă bucur mult că ești aici și te invit să-mi lași mai jos un comentariu la acest text. Va fi prețuit și apreciat.

Să mai treci pe la mine!

Urmărește-mă și pe

2 Comments

  1. Mamicadegemeni Mamicadegemeni

    “Sindromul Salvatorului ne indeparteaza de Sinele Divin” … este un capitol din cartea Regadirea Puterii Interioare pe care am inceput sa o citesc ieri…..
    Pare o carte faina. Si cum eu cred “cartile ne cheama nu noi le alegem” …..:) .
    Te imbratisez

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.