A trecut o săptămână de când mi-am impus o pauză.
M-am tot amăgit în ultimul timp
Când o să se ducă Irina la grădiniță (adică după Aprilie 2018) o să-mi fie mai ușor. Lucrurile vor intra într-un ritm normal, mai lent.
O să am mai mult timp să mă ocup de ceea ce îmi place și să câștig bani din asta după ce se mută soacră-mea în București (poate dura și un an de zile) și o să poată sta cu Irina.
În momentul în care copilul o să doarmă bine, o să-i treacă răceala, căsuța de e-mail e goală, mâncarea făcută și casa dereticată atunci voi avea timp să mă relaxez.
Minciuni, asta sunt cele de mai sus. Minciuni, amăgiri, procrastinare.
O pauză pentru a lua legătura cu sufletul
„Am atât de mult de făcut astăzi încât va trebui să petrec trei ore în rugăciune pentru a putea face totul.” – Martin Luther King
Fie că vorbim de rugăciune, de meditație sau pur și simplu de a sta liniștiți, luând astfel legătura cu sufletul nostru, alocând un astfel de timp poate fi cea mai productivă parte a unei zile.
Eu am ajuns într-un punct unde o pauză s-a dovedit mai mult decât necesară. Mi-am dăruit timp așa cum unii își dăruiesc, din când în când, o ciocolată preferată, o alergare prin pădure, un film comedie bun, o manechiură…
Cum pui pauză timpului?
Adevărul este că nu se poate.
Dar putem să punem o pauză corpului, minții, sufletului pentru a seta o altă viteză. Poate una mai lentă așa cum am avut eu nevoie.
A fost o pauză necesară și benefică. Mulțumesc pentru ea. Mulțumesc!
Sursă foto: www.projecthappiness.com