Chiar aș vrea să știu dacă mai este cineva în situația mea. Și dacă da tare mi-ar plăcea să știu ce e de făcut.
Cum să vă spun, de aproximativ două săptămâni, Irina are nopți întregi când nu poate să doarmă. Nu o doare nimic, nu îi este foame sau sete, nu îi dau măsele, nimic. Pur și simplu nu reușește să adoarmă.
Tot ce vrea este să se joace.
Mamăăă și are o energieeeee. Eu în schimb simt că o să mă sfârșesc în curând de la atâta oboseală.
Noaptea ce tocmai s-a scurs iar nu a dormit.
Nu-mi dau seama unde greșesc sau dacă greșesc. O fi doar un puseu de creștere și de dobândire noi abilități (gen că face doar la oliță de vreo trei săptămâni) ce nu o lasă să doarmă. Habar nu am.
Ce am făcut?
Alimentația este neschimbată – nu mănâncă chestii care să o energizeze gen zahăr, ciocolată sau cacao. Face mișcare foarte multă în fiecare zi pe afară. Nu se uită la televizor. Citim și ne jucăm mult și în casă. Mănâncă bine. E sănătoasă. E veselă și bine dispusă mereu.
Seara o pregătesc din timp cu ritualul de somn: fără muzică sau alte zgomote, jocuri ușoare, smotocit, citit, cântat, spălat etc. Ne așezăm în pat cu lumina stinsă și povestim cum a fost ziua.
Și tot nu adoarme.
Apoi urmează cel puțin două ore în care se foiește în pat de pe o parte pe alta și mă stoarce de nervi pentru că suzetează într-una la sân. Îi explic că sânul e doar pentru lăptic și nu pentru ținut ceva în gură dar nu se poate abține iar mie mi se rupe sufletul când plânge dacă nu-i dau.
Nu plănuiesc să o înțarc pentru că nu mă deranjează să o alăptez atâta timp cât nu stă cu orele la sân.
O întreb dacă are nevoie de ceva, dacă o doare ceva și nimic. O rog să-mi spună cum aș putea să o ajut să doarmă și îmi răspunde cu „Nu știu. Hai să ne jucăm!”. O rog să încerce să adoarmă și îi arăt cum poate să se concentreze pe respirație sau să închidă ochii și să se gândească la ceva frumos. Nimic nu funcționează.
Nu mai știu ce să fac. Fizic și mental simt că nu mai fac față fluctuațiilor acestea de nesomn.
Mai este cineva în situația mea?
Count me in. Nu, nu esti singura in aceasta situație. Și noi am avut astfel de experiențe. Trec și…se reîntorc In cei trei ani de viața ai copilului nostru am concluzionat ca de fiecare data când se apropie, trece sau depășește a mile stone, somnul ii e afectat. Deci da, faptul ca se deprinde cu făcutul la olitza poate sa-i afecteze somnul. Al meu a început o noua școala/grădinița și deși adoarme, are frecvente “meltdowns” și vrea sa doarmă cineva cu el. Se trezește des peste noapte… nu pot crede decât ca pe perioada de adaptare va avea astfel de manifestări. Despre cum ma simt eu ca și mama in perioada asta…sa nu mai vb. O sa spun ca in nici un caz bine. Așa ca trag aer in piept și o sa-mi spun ca va trece, așa cum a trecut și perioada de adaptare cd am renunțat la suzeta sau am schimbat paturile și câte și mai câte…
Pfaaai deci să mă tot aștept la astfel de insomnii. Mulțumesc că mi-ai zis. Nu-mi rămâne decât să trag și eu aer adânc în piept. Te îmbrățișez cu drag ❤️