Să stați liniștiți, să priviți în gol și să nu faceți nimic.

Să stați liniștiți (a sta pur și simplu și a nu face nimic) este o abilitate. O abilitate ce, pentru unii adulți, este considerată a fi un alt mod de a lenevi și implicit ceva rău. Curios cum copiilor le cerem frecvent să stea liniștiți.

Copil fiind liniștită stăteam.

De când mă știu mi-a plăcut să stau pur și simplu și să visez cu ochii deschiși. Cel mai mult îmi plăcea, când eram adolescentă, să stau nemișcată pe covor ascultând muzică. Când călătoream cu mașina sau trenul îmi plăcea să mă uit pe fereastră și să nu fac nimic decât să-mi las mintea să viseze. Încă fac asta deși nu am mai călătorit de foarte mult timp.

Acum, când am un copil non-stop după mine, îmi place să fac asta când Irina doarme. Nu reușesc mereu (asta mă frustrează uneori) însă sunt extrem de recunoscătoare când se întâmplă.

Ca adulți, să stați liniștiți fără a face ceva, înseamnă să pierdeți timpul.

În ziua de azi, rareori adulții își permit să privească în gol fără a face nimic. Iar când o fac se dojenează că pierd timpul. Și așa și este dacă asta faci TOATĂ ziua.

Am devenit niște mașini multifunționale concentrate doar pe productivitate. Și deși simțim nevoia de o pauză ne amăgim că o vom face la pensie. Pentru că privitul în gol e pentru pensionarii care cască ochii prin piețe, parcuri sau se plimbă cu mijloacele de transport în comun (au gratuitate sau reduceri) nu-i așa? Noi ăștilalți trebuie să producem ceva tot timpul.

Heeei, până la urmă, putem lucra de oriunde datorită tehnologiei și internetului. Putem face mult mai multe, mai repede și într-un timp mult mai scurt decât ar fi visat vreodată bunicii noștrii.

Tehnologia de azi ne permite să câștigăm timp pentru alte tipuri de activități. Bunica își petrecea timpul făcând mâncare, spălând rufe cu mâna, îngrijind de animalele din bătătură, muncea la câmp etc. Noi acum ne ocupăm timpul stând pe rețelele de socializare, lucrăm mult în fața calculatorului sau stăm pe drumuri conducând autovehicule.

Așadar, teoretic, acum avem mai mult timp (pentru a munci sau pentru noi) decât aveau bunicii. Cum se face atunci că ne plângem de lipsă de timp? Eu una mă cam plâng.

Timpul ne lipsește?

Singurul răspuns, care să mi se pară logic, este că noi chiar muncim mai mult. A scăzut munca fizică dar a crescut munca ce implică mai mult capul. Și cum toate pornesc de la cap… Avem și așteptări mai mari iar numărul de ore a rămas același.

În același timp mă uit la pensionarii care nu au răbdare la trecerea de pietoni sau la statul la cozi. Valabil și pentru cei tineri care în loc să se bucure de o relaxare pe bancă în parc preferă să stea cu ochii în telefon. Defapt cu toții am ajuns ca, atunci când avem câteva minute libere, să deschidem imediat telefonul și să verificăm rețelele de socializare.

Mă gândesc serios că noi chiar nu știm să stăm liniștiți și să nu facem nimic.

Pentru că atunci când am alege să nu facem nimic, să stăm liniștiți și să privim în gol ar însemna să intrăm în contact cu noi cei din interior, cu emoțiile noastre, cu fricile noastre.

E înspăimântător să ne cunoaștem pe interior! Ceea ce vedem, ce putem pipăi sau auzi e mai simplu de acceptat. Astfel ajungem să ne preocupe mai mult exteriorul (al nostru sau al celorlalți) decât interiorul.

Să stați liniștiți este ceva ce produce disconfort și încercați să-l eliminați cu ajutorul stimulilor externi – iar cel mai la îndemână pentru marea majoritate este telefonul.

Cum adică să vă măncați cina fără să vă uitați la televizor, sau să stați în metrou/autobuz fără să vă citiți e-mailurile sau să verificați rețelele de socializare? Ar însemna să pierdeți timpul aiurea!

Nu cumva ne suprasolicităm și ne împovărăm?!

Spuneț-mi că sunt nebună însă eu cred că nu facem altceva decât să ne obosim și mai mult. Și chiar cred că avem mare nevoie de a sta liniștiți pentru a ne încărca bateriile.

Ne lăsăm bombardați de stimuli externi mai mult decât ar trebui prin intermediul televizoarelor, calculatoarelor și a telefoanelor. Această supraîncărcare mentală ne împiedică să vedem binele, frumosul și umorul din jur.

Mai exact ne împiedică să înțelegem și să ne exprimăm corect, sănătos emoțiile. Nu mai reușim să ne organizăm corespunzător, să gândim creativ, soluțiile la probleme par de negăsit, ne este greu să luăm decizii sau să învățăm ceva nou. Începem să avem goluri de memorie – dacă nu ar fi Facebook ați mai ști când sunt zilele de naștere ale prietenilor?

Stați liniștiți și bucurați-vă de moment!

Așadar, dacă vrem să experimentăm recunoștința, fericirea, bucuria de a trăi (și aici musai intră și contactul cu propriile noastre emoții; bune sau rele) și să fim în cea mai bună formă mentală, trebuie să învățăm să stăm liniștiți. Să ne permitem câteva minute zilnic în care să nu facem nimic. Doar să privim în gol.

Și culmea e, așa cum spuneam și AICI, că fix atunci când simțim că nu avem timp suficient să facem tot ce ne-am propus într-o zi și ne dorim ca ziua să aibă 48 de ore, fix atunci e nevoie să stăm liniștiți.

Jur că nu de timp e nevoie ci de o reîncărcare a bateriilor. De a privi în gol și a ne permite să simțim ceea ce simțim, de a auzi ceea ce auzim, pentru a ne bucura de viață așa cum este.

Așadar, când simțiți că sunteți copleșiți de numărul sarcinilor iar timpul pare a nu fi de partea voastră, opriți-vă din tot ceea ce faceți și amintiți-vă că ceea ce aveți nevoie este să stați liniștiți.

Ați mai încercat până acum să stați liniștiți?

E mult mai ușor de zis decât de făcut. Însă exersând zilnic totul devine mai ușor. Iată câteva idei:

Încercați (pentru cei ce sunt șoferi) să conduceți în liniște. Copii pot fi încurajați să privească pe fereastră.

Mâncați fără dispozitive digitale pornite (telefon, calculator sau televizor).

Plimbați-vă sau alergați fără a mai asculta muzică sau orice altceva în căști. Lăsați-vă urechile să cuprindă sunetele din jur.

Nu vă mai dojeniți data viitoare când vă surprindeți privind în gol fără a face ceva. Nu este pierdere de timp. E doar un mod sănătos de încărcare a bateriilor.

Până la urmă e vorba de un echilibru. Orice lucru făcut în exces dăunează.

Să fiți liniștiți! 😊