Visit Homepage
Skip to content

Nu astepta sa comunici

Am tot scris in textele “Timp cu Irina” ca, inca din primele ei zile, am vorbit cu ea non-stop.

 

Nu stiu cum esti tu (cel/cea care ai copii) insa pentru mine a fost oarecum ciudat in primele 2 luni sa ma aud vorbind aiurea, fara sa primesc un raspuns clar sau macar intelegere. Insa cu putin exercitiu am reusit sa trec peste acest disconfort.

Astazi iti voi spune, in mare, cam ce am vorbit eu cu Irina cand era bebelus. Acum discutiile cu ea sunt mai complexe 😜.

In primul rand am vorbit cu ea mereu normal. Adica fara sa stalcesc cuvinte sau sa ma maimutaresc. Pur si simplu nu-mi venea sa fac ca toate alea in interactiunea cu ea. Simteam nevoia ca, daca tot mi-am propus sa vorbesc cu ea mereu, sa o fac cat mai natural si folosind cuvintele corect. In plus, am considerat ca, ori de cate ori vorbeam cu bebelusa Irina, ea invata limbajul verbal ce urma sa il foloseasca iar eu sunt cea de la care il invata prin imitatie. Deci, de ce as vorbi stalcit sau cu maimutareli?

Bebelusii sunt capabili de comunicare si intelegere inainte de a recunoaste cuvintele.

Asa ca ii spuneam mereu ce urma sa fac dupa ce o luam in brate sau de a o aseza la loc. Cand era la 3-4 luni ii puneam tot felul de intrebari chiar daca nu imi raspundea – insa puteam vedea cum incerca sa raspunda prin diferite alte cai: incruntat, zambet, dat din maini sau picioare etc. Facand asta zi de zi a devenit obisnuinta si stiti ce descopar acum, cand Irina mai are putin si face doi ani? Ca ea a fost mereu atenta la ce am vorbit cu ea 😊.

Deasemenea, cand vorbeam cu ea, ii lasam putin timp sa “absoarba” cuvintele inainte de a actiona conform celor spuse de mine ca urma sa fac. Si ma uitam la ea sa observ daca este pregatita (gen ridica mainile sa o iau in brate).

Ii spuneam (si inca ii spun) cat de mult o iubesc, ca o ador, ca e un copil bun – orice parinte face asta 😊 – insa ii vorbeam mult si despre detaliile din viata ei: ce se intampla atunci (sunete, mirosuri, ca ii pun soseta in piciorul stang etc.) dar si ce urma sa se intample (plimbare, cumparaturi etc.).

Prin vorbe am invitat-o mereu sa participe la schimbatul scutecului, la baia de seara sau cand o hraneam iar ea a fost mereu deschisa sa comunice in felul ei prin gesturi, mimica sau gangureli (ulterior cuvinte) 😊.

Inca un aspect pe care l-am incercat (inca incerc) insa nu-mi iese mereu a fost ca intai sa astept putin inainte de a presupune nevoile ei chiar si atunci cand plange. Mi se pare ca este important sa ii dau un timp in care sa simta ca efortul ei de a comunica este binevenit, notat si ca voi face tot posibilul sa inteleg ce spune.

Nu stiu daca am facut bine insa acum, cred eu, ma bucur de o comunicare foarte buna cu Irina.

Ti-a fost util ce ai citit? Ce ai vrea sa iti mai spun? 😊

O saptamana frumoasa iti doresc! ❤️

 

 

Dă mai departe

Părerea ta contează pentru mine

Îți mulțumesc pentru vizită. Mă bucur mult că ești aici și te invit să-mi lași mai jos un comentariu la acest text. Va fi prețuit și apreciat.

Să mai treci pe la mine!

Urmărește-mă și pe

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.