Ma grabesc
Asa cum scria buna mea prietena Diana in “Dar… Unde?“, constat ca mereu ma grabesc cand ar trebui sa o iau mai usor:
- Ma grabesc sa fac tot ce mi-am propus pentru ziua in curs;
- Mananc intr-o viteza ametitoare (mindfull eating nu s-a atins de mine decat pentru cateva secunde 😕);
- Sunt nerabdatoare cand vreau sa meditez, sa citesc sau orice altceva. Parca as avea mancarici.
De ce atata graba?
Nici eu nu stiu. Stiu doar ca mintea mea este precum Irina: are tendinta sa fie mereu atrasa de ceva si sa vrea mai mult din acel ceva pentru ca apoi sa treaca foarte repede la altceva. V-am zapacit? Sorry!
De exemplu…
Imi plac dulciurile si poftesc la ele, si vreau mai mult chiar daca doar ce am luat o bucatica. Nu este un exemplu bun fiind mai multi in situatia asta? Iata altul:
In timp ce fac o activitate din lista propusa ma gandesc ca vreau sa le fac atunci si pe toate celelalte 100 de activitati propuse. Vreau sa fac atat de multe incat mintea mea sta agatata in imaginile ce mi le derulez cu mine facand acele activitati desi eu tocmai fac ceva.
Vreau sa fac mai mult, si mai mult. Imi vin tot felul de idei si ma oftic cand nu le fac pentru ca sunt prinsa in mamiceala sau treburi casnice. Mintea mea e avida sa faca, eu devin frustrata ca nu le fac desi fac o multime din ce imi propun insa nu constientizez.
Te-am zapacit mai mult? Nu e cu intentie.
Cum sa iti zic? De exemplu cand gasesc un subiect interesant de invatat (gen fotografia cu telefonul) sunt genul care ar vrea sa invete totul despre acel subiect. Si ma trezesc ca ma apuc sa caut carti, articole si filmulete intr-o disperare de a gasi tot si de a invata tot. Iar eu chiar nu pot (din diverse motive dar mai ales pentru ca nu am timp) sa le devorez pe toate dar asa as vrea.
Multitasking
Ajung sa fac multitasking non-stop care cica e un fel de moartea neuronilor. Ceea ce e grav pentru ca, constat cu tristete ca, atunci cand vorbesc cu cineva, spun cele mai mari stupiditati sau pur si simplu nu mai stiu sa pronunt cuvinte. Am goluri de memorie destul de mari si nu reusesc sa ma concentrez. Dar eu continui sa vreau sa fac mai mult.
Nu e chiar un lucru rau…
Sa-ti doresti mai mult de la viata. Insa graba asta nu aduce nimic bun. Ba as zice ca pierd enorm. Ajung sa nu ma mai bucur de ceea ce fac, sa nu mai apreciez ce am deja. Ajung sa traiesc o iluzie si nu viata insasi.
Traieste aici si acum!
Asta cred ca trebuie sa-mi tatuez pe mana si sa-mi pun biletele peste tot prin casa, in geanta, oriunde.
Sa o iau mai usor, sa apreciez mai mult prezentul si sa invat sa nu mai imi pese atat de ceea ce nu pot face.
Let it go!
