Dupa ani buni…
Sa tot fie 10 ani, ba chiar mai multi, de cand nu am mai schimbat pamantul florilor mele din ghivece.
In fiecare an imi setam ca obiectiv (despre setare obiective am mai scris) sa schimb pamantul la flori. Mereu treceam peste si amanam.
Dupa atata vreme se cerea musai o reimprospatare.
Inghesuite.
Au stat mititelele inghesuite in ghivece mici de cand erau puiuti. Pamantul nu mai avea ceva bun in el – doar praf si pietre. Ele tot incercau sa ma incante cu cate o floricica, doar doar ma indur sa le resplatesc si eu cumva. Si eu…
Casa noua.
Acum stau fericite in casa noua (a se intelege ghivece noi, mari) cu pamant bun si plin de nutrienti. Nu cred ca mai sperau ele sa se schimbe ceva.
Fericite.
Acum ca sunt fericite de abia astept sa le vad inflorite si de un verde frumos. Tare dragi imi sunt desi nu s-ar spune la cat de mult am amanat schimbatul pamantului.
Distractia a fost si mai mare pentru plodul din dotare 😁.
Va pupa mama de flori minunate! 😘🌺🌸
Exact asta am facut si eu ieri! Am schimbat pamantul la un ghiveci cu o floare draga mie. De 4 ani era neumblat, se umpluse de radacini. Restul ghivecelor sunt in grafic, mai putin ficusul, pentru care inca imi caut putin curaj. Anul asta sunt focusata pe plantele din curte si pe amenajarea stratului pentru legume. Pana acum mi-a iesit. Este o super terapie!
Daaaaa curata terapie! Noi inca nu avem curte dar visez la una in care sa am asa: in fata casei o gradinita cu flori iar in spatele casei o gradinita de zarzavaturi si cativa pomi fructiferi. Si sa am si casute de pasari si pietre pictate si… Eheheiii cate mai visez eu cu ochii deschisi
Si eu am crezut ca vor ramane doar vise, dar cumva s-a intamplat sa avem noroc. Cine stie!? Poate peste ceva timp vei scrie la masuta din mansarda… He, he…
Eu am reusit sa plantez 17 pomisori fructiferi in curte (+2 la poarta, pentru ca nu mai am loc!) un magnoliu, iasomie si 7 tufe de trandafiri.
Acum ma rog la D-zeu sa le creasca cat mai multe frunze si ramuri… Sa fie pe rod cat mai repede. Doar cativa sunt pusi acum 2 ani, dar tot nu sunt gata de rod.
Sper sa nu sune a lauda, eu doar radiez de multumire si bucurie!
Nu e lauda. Eu chiar am simtit bucuria ta . Multumesc ❤️
Daca tot m-am lungit putin aici cu vorba… Si dupa ce am dat cu mopul m-a cuprims melancolia, iti mai spun ceva. Imi amintesc perfect Induction-ul prezentat de tine catre noi, niste tineri din diverse colturi ale tarii. Imi amintesc acel test cu intrebarea “unde te vezi peste 5 ani (personal/profesional)?” la care efectiv am ramas blocata. Nu ma vedeam nicaieri, nu am stiut ce sa raspund. Tu, trainerul nostru, erai dezinvolta, vorbeai fluid, zambeai des, lucruri care mi-au placut si care m-au facut sa imi doresc sa fiu si eu asa. Am teama de a vorbi in public, de a prezenta proiecte, etc… In schimb in cercurile de prieteni sunt in centrul atentiei. Nu am inteles cum si de ce.
Ca sa nu ma abat de la idee, concluzia este ca ai ramas o persoana draga, cumva legata de inceputul noii mele vieti, care a urmat imediat dupa acel curs. Ma refer la povestea mea si a lui Traian, pe care cred ca o stii in linii mari. Ne-ai purtat noroc!
Hai ca mi-au dat lacrimile. Multumesc mult Ani pentru cuvintele frumoase ❤️