Visit Homepage
Skip to content

Lucruri bune se revarsă în viața mea în abundență.

Abundența acestor lucruri bune din viața mea este copleșitoare. Am un copil sănătos, un soț care mă susține în tot ce vreau să fac, bani să-mi cumpăr tot ce îmi este necesar, un acoperiș deasupra capului și, fără a-mi face vreun control, mă simt sănătoasă. Consider că am un suflet de artist și în ultimul an am avut parte de creativitate mai mult decât m-aș fi așteptat. În majoritatea zilelor simt bucurie, pace și iubire.

Mă provoc să fac lucruri la care doar visam cândva.

Am renunțat la un loc de muncă ce mă seca de orice energie pozitivă. Mă aflu, încă, într-o perioadă în care îmi permit să stau acasă și să-mi cresc copilul așa cum îmi doresc. Reușesc cumva să strecor timp pentru citit, scris, fotografiat, mișcare, meditație și, mai nou, pentru desenat. Renunț la din ce în ce mai multe obiceiuri nocive și le înlocuiesc cu unele sănătoase.

Sunt încă tânără și mă simt mai bine ca niciodată cu mine însămi.

Alături de toate acestea se află și cealaltă parte a mea.

Cealaltă parte a mea uită uneori să facă o pauză, să respire și să fie recunoscătoare pentru toate minunățiile ce mi se întâmplă. E partea care pierde șirul priorităților și uită că nu există decizii proaste ci doar mai puțin bune. Uită să se ghideze după motto-ul: „Simplu, ușor și relaxant!” și complică totul făcând din țânțar armăsar.

E partea ce caută să trăiască cât mai mult în prezent dar, uneori, mă trezesc că stau prea mult și prea des pe rețelele de socializare. Îmi planific să mă ocup mai mult de aspectul meu și mă trezesc că uit să mă spăl pe cap o săptămână. E acea parte care, încă, se învinovățește pentru lucruri mărunte gen „Nu am spălat geamurile nici luna asta” sau pentru lucruri nu atât de mărunte „Eu nu aduc niciun ban în casă.” Partea asta din mine încă se compară cu ceilalți: mă enervez că nu am și eu ceva din ce au ei (vacanțe, călătorii, casă cu grădină etc.) dar mă și rușinez și mă consider mult inferioară lor.

Lucruri bune se revarsă în viața mea din abundență iar eu mă las, uneori, condusă de cealaltă parte a mea.

Voi v-ați simțit vreodată câștigători și pierzători în același timp?

Dă mai departe

Părerea ta contează pentru mine

Îți mulțumesc pentru vizită. Mă bucur mult că ești aici și te invit să-mi lași mai jos un comentariu la acest text. Va fi prețuit și apreciat.

Să mai treci pe la mine!

Urmărește-mă și pe

4 Comments

  1. Iri Iri

    Eu da:) incerc sa iubesc si partea mai ” dificila”, face si ea parte din mine si sigur In anumite momente mi-a fost utila. Cand reusesc asta, este si ea mai draguta. Nu imi iese mereu dar primul pas e sa sa admiti ca exista si ” sa o inviti si pe ea cu tine la masa” . hai pup!

  2. Mulțumesc mult Iri. O voi invita la masă data viitoare :). Mulțumesc! Pup mare :*

  3. Ani Ani

    …. Până acum două zile nu mă gândisem niciodată că eu nu aduc bani in casa… Începusem să mă simt ciudat și prost. Deci se arata pe la toți din când în când aceasta parte. Sa ai o zi calma, draga mea.

  4. Mulțumesc mult Ani! Astăzi chiar îmi doresc mult calm :). Te pup

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.