Citeam saptamanile trecute pe un blog despre cum ar fi ca, din cand in cand, sa pui pe usa sufletului, exact ca la un magazin, o librarie ceva, un afis pe care sa scrie INVENTAR. Sa-ti faci ordine si curat pe acolo apoi sa pui afisul cu DESCHIS.
M-am cautat mult in ultimele saptamani. Am sapat in mine dupa mine si cred ca am gasit bucati importante din mine pe care le uitasem. De altfel, nu e prima data cand cred asta. Hmmm ce ciudat. Oare sa ma fi inselat sau doar m-am ratacit iar si iar ca sa ma regasesc? Ce mai conteaza? Conteaza doar ca eu acum cred ca am gasit ceea ce imi trebuie: ma inteleg mai bine, ma iubesc mai mult.
Am cautat raspunsuri pe unde am stiut eu mai bine. Am cautat despre cum sa raman calma in diverse situatii, cum sa am rabdare, cum sa iubesc neconditionat, cum sa respir (nu stiu cum esti tu dar eu uit des). Am incercat sa inteleg, sa aflu de ce ridic tonul instant cand ma enervez, de unde vine toata furia asta din mine … Am citit cat am putut de mult, am incercat tot felul de tehnici, practici, uleiuri esentiale, mancare zen si chiar au fost zile in care primul lucru era sa-mi scriu cu pixul pe mana “respira” si “aici si acum”. Despre mindfulness am scris aici.
Toate astea m-au ajutat mult. Inca le mai aplic. Simteam insa ca ma sufoc. Ca parca nu mai am aer.
Si atunci am renuntat. Am refuzat sa mai citesc ceva, sa mai aplic ceva. M-am detasat. M-am odihnit (mental). Si bine am facut.
Acum cateva saptamani in urma, stateam la fereastra pe balcon si dintr-o data, m-a “lovit” urmatorul gand: daca noi suntem praf de stele inseamna ca EU exist in tot si toate. Daca eu exist in tot si toate atunci de ce tip la mine? De ce ma infurii pe mine? De ce ma judec atat de aspru?
M-am uitat la mica mea zana si mi-am imaginat ca sunt eu in varianta copil. Ooooo daaa. Si eu as fi vrut sa fac exact tot ce facea ea. Sa descopar lumea si ceea ce ma inconjoara folosindu-ma de toate simturile fara sa-mi pese de murdarie sau ca stric ceva. Si nu, nu as fi putut sa-mi controlez ceea ce simt. Inca as fi in plin proces de invatare a emotiilor, senzatiilor si sentimentelor. Pai si atunci, de ce sa tip? Mai bine ii sunt alaturi si invatam impreuna 😊.
Apoi cand am intalnit pe strada persoane ce imi venea sa le pun instant “etichete”, sa-i judec pentru cum sunt, cum arata, am inceput sa le privesc ca alte versiuni ale mele si nu prea mi-a mai venit sa fiu rautacioasa.
Am inceput sa fiu mai amabila, mai intelegatoare.
Da pot fi situatii cu care nu sunt de acord insa nu mai judec. Acum caut sa vad ce pot face eu sa schimb in mai bine incepand cu mine, cu atitudinea mea fata de acele situatii.
Nu stiu de ce, privind in acest fel oamenii si situatiile, ma ajuta sa fiu mai calma, mai rabdatoare. Poate pentru ca imi place sa am o relatie buna cu mine. Am zeci de ani in spate in care am muncit sa ma inteleg, iubesc si accept asa cum sunt. De ce as strica asta? ☺️
Probleme, suparari sau situatii neplacute o sa tot apara. Fac parte din viata. Insa daca nu sunt atenta ele pot face multa “mizerie” si pot lasa un mic haos in spate.
Nu sunt zen 100%. Nu am cum. Inca ma mai enervez in diverse situatii insa am observat ca revin muuult mai repede la starea normala si sunt mult mai constienta de ce mi se intampla.
Asa ca un mic/mare inventar din cand in cand cred ca e bine venit.
Daca ar fi sa scriu punctat cam ce fac eu cand am “inventar” ar iesi cam asa:
1. Cand ceva nu e ok pentru mine atunci incep sa “sap”. Sa caut pana la radacini, strat cu strat sa dezgrop pana aflu de unde vine acest “nu e ok”
2. Incerc sa vad din mai multe unghiuri. Daca vad situatia doar dintr-o perspectiva s-ar putea sa pierd cea mai buna solutie. Ma ajuta foarte mult sa ma pun in “pantofii” celorlalti implicati in acea situatie la fel cum ma ajuta sa privesc totul ca un film, ca un simplu spectator.
3. Scriu. Imi notez posibilele solutii si apoi le reanalizez. Am ani buni de cand imi notez pe hartie ganduri, obiective, idei, vise, solutii etc. Scrisul ma ajuta. Nu am talent de povestitor, scriitor sau jurnalist. Nici nu-mi trebuie. Scrisul il folosesc ca o forma de terapie in a ma gasi pe mine.
4. Imi plac prietenii mei din multe puncte de vedere dar mai ales pentru ca ei vad lucrurile diferit fata de cum le vad eu si atunci imi pot deschide noi viziuni, noi perspective a unei situatii. Imi place sa intalnesc astfel de oameni cu pareri diferite dar argumente concrete.
5. Sunt recunoscatoare! Sunt recunoscatoare pentru tot ce am si pentru tot ce imi doresc. Am deja 3 ani de cand fac asta in fiecare zi si este ceva magic pentru mine. Daca vrei sa sti mai multe iti recomand sa citesti cartea Magia de Rhonda Byrne.
De curand am dat si peste acest articol. Un alt mod de a te privi care imi place mult.
Tu cand ti-ai facut ultima data inventar?