Visit Homepage
Skip to content

Fac greseli dar ma tratez

Ma trezesc cu zambetul pe buze si cu un “mama” spus cristalin de o mica zana 😊. Se anunta o zi minunata!

Dupa ritualul de facut patul, spalat pe dinti etc – toate impreuna cu mica zana 😊 – ma apuc de preparat micul dejun: ovaz cu lapte si seminte. Cand e gata il las sa se raceasca astfel incat mica zana sa nu-si dea seama ca mancarea e in farfurie pentru ca altfel ar vrea sa manance atunci, in clipa aceea, indiferent cat de fierbinte e. Oooo si se lasa cu plansete daca nu mananca atunci.

Intre timp imi vine sa ma duc la wc iar zana cere sa vorbeasca cu Didi (bunica). Ce bine, imi zic. Copilul vorbeste cu bunica, mancarea se raceste iar eu ma “rezolv” linistita 😊. O sun pe Didi si dau copilului telefonul. Eu ma duc la baie. Usa bineinteles deschisa pentru ca altfel nu se poate 😜. Incepe asa zisa conversatie cu bunica (mica zana vorbind pe limba ei 😶), eu linistita pe tron, pana cand bunica o intreaba ce mai face iar eu, fara sa ma gandesc ca am altceva de facut in acel moment, ma grabesc sa raspund in locul zanei si zic ca Irina asteapta sa se raceasca micul dejun.

Atat a trebuit ca sa se declanseze un tunami. A inceput sa strige “mama bate” si “au au au” mai mai sa dea in plans.

Nota: mama bate = mama vreau in brate; au au au = in cazul de fata se refera la mancarea fierbinte pe care ea vrea sa o devoreze 😊

Eu in plin proces de “meditatie” ii sugerez sa ia o banana de pe masa, sa mai vorbeasca cu Didi, sa se joace ceva, sa cantam sa … orice numai sa ma mai lase putin. Nuuuuuu nu se poate. Mica zana vrea sa mance ACUM!

Asa ca ma “curat” si ma duc cu copilul la bucatarie unde incepem sa suflam amandoua in mancare pana se raceste. Mananca cu pofta si zambet pe buze. Eu strang din buci 😳.

Cand a terminat de mancat, eu trebuie sa o spal si apoi sa spal/curat totul in jur. La final trecuse deja o ora de cand am lasat balta “meditatia”. Am incercat sa reiau dar fara rezultat 😕. Asta e, imi zic. Asa imi trebuie daca ma mananca limba.

Ne pregatim apoi de iesit in parc. Ne plimbam si ne jucam cca o ora pe acolo si, cum s-a deschis noul Mall Park Lake langa, zic sa intru sa vad cum arata si daca gasesc pe acolo banca BRD sa-mi fie mai usor sa platesc ratele pe viitor – acum trebuie sa ma deplasez cu metroul cateva statii pentru a plati.

Intram in mall si incepem sa ne plimbam la pas alert pentru ca, fiind foarte mare, nu aveam de gand sa-mi petrec toata ziua acolo. Plus ca nu sunt innebunita dupa astfel de timp pierdut. Fiind ceva nou eram curioasa cum arata, ce se poate gasi pe acolo si, dupa cum spuneam, daca au banca BRD.

Mica zana era deja usor obosita dupa atat joaca in parc si incet-incet se apropia si ora de somn.

Imi aduc aminte ca nu i-am dat o gustare asa ca ne oprim in zona de mancat si ii dau ce aveam in dotare: mere si banana. Mancam amandoua si ne continuam plimbarea tot in ritm alert.

In mall bineinteles ca fiecare magazin avea propria muzica si noi trecand in viteza pe langa ele auzeam doar un mix prost de melodii amestecate date la maxim. Prilej bun de agitatie.

Coboram la subsol, la Carrefour, acolo fiind zona bancilor. Au doar BCR 😟. Asta e zic si dau sa plecam. Copilul agitat si cu semne de somn.

Eu vad un magazin de animalute si zic sa duc copilul sa se bucure la vederea unor animalute. Si s-a bucurat. Sincer, era toata un chiot si un zambet la vederea iepurasilor, papagalilor si a pestilor. Doar ca ceasul “striga” ca e timpul de somn iar copilul nu mai vroia sa plece de acolo. Plansete din partea ei si promisiuni ca mai venim din partea mea. Am reusit sa o scot si sa mergem acasa.

Era foarte obosita si agitata. A reusit sa adoarma insa dupa aproximativ o ora s-a trezit (ea care doarme cel putin doua ore). E maraita. Asa imi trebuie daca duc copilul deja obosit intr-un loc agitat si zgomotos. Si il mai si intarat cu animalute 😟.

Toate bune si frumoase!

Ma apuc de pregatit pranzul iar copilul ma ajuta. Ne asezam la masa si incepem sa mancam.

Eu iar nu am ce face si ii zic ca, dupa ce mancam, pentru ca avem muuult timp la dispozitie, mergem cu metroul pana la piata Minis sa luam miere. Ataaat!!

Mica mea zana e innebunita dupa metrou si cand m-a auzit ca mergem nu a mai vrut sa auda de mancare sau orice altceva. Striga intr-una “ama ama ama” – ama = metrou 😁

Si uite asa nu am mai mancat ci m-am apucat sa imbrac copilul si pe mine si sa mergem cu “ama”. Ce bucurie pe ea si de data asta 😀.

Pe drum a mai cascat, a mancat o banana iar cand ne-am intors acasa s-a jucat non-stop 😊.

Nu, nu se termina aici greselile mele. Au mai urmat dar prefer sa nu ma intind prea mult cu vorba 😊.

Ce vreau sa spun este ca, altadata m-as fi enervat foarte tare si as fi considerat ca al meu copil face ce face doar ca sa ma enerveze si sa ma supere.

Ei bine, de data asta, am ales sa imi pastrez calmul.

Am ras si m-am iertat pentru fiecare greseala. Am continuat ca si cum nu s-a intamplat nimic grav – si chiar nu a fost nimic grav 😊.

Sunt om si gresesc din cand in cand.

Zana mea mica e un copil minunat care nu are notiunea de timp, nu are rabdare si nu isi poate controla emotiile. Ceea ce e perfect! E un copil ce se dezvolta NORMAL 😊. Multumesc Universului pentru asta!

Good kidSursa foto: Pinterest

La finalul zilei am tras concluzia ca a fost una absolut minunata!

Rabdare si zile faine iti doresc si tie! 😊

Dă mai departe

Părerea ta contează pentru mine

Îți mulțumesc pentru vizită. Mă bucur mult că ești aici și te invit să-mi lași mai jos un comentariu la acest text. Va fi prețuit și apreciat.

Să mai treci pe la mine!

Urmărește-mă și pe

2 Comments

  1. Irina Irina

    ce frumos! frumos articolul fac greseli dar ma tratez si foarte important nu ma invinovatesc.
    am gasit si la mine niste asocieri.
    Pup si ce poza frumoasa!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.