Cine creste copilul?

Aseara am primit sugestia (de la o cititoare prietena. Multumesc Catalina 😊) de a scrie despre avantajele si dezavantajele de a creste copilul fara extra ajutor (bunici, bona etc.), asta dupa ce am spus aici ca fetita mea este crescuta doar de mine si de omul meu.

La modul general vorbind, mi se pare normal sa simti ca ai nevoie de ajutor in cresterea copilului tau.

Un proverb african spune ca “e nevoie de un sat intreg pentru a creste un copil”. Cu alte cuvinte provocarea ar fi mult prea mare pentru a face totul singur. Si, la o adica, daca te uiti in jur gasesti o multime de doritori pregatiti sa-ti dea sfaturi si sa te ajute 😜

Intrebarile sunt: cat esti de dispus(a) sa ceri ajutorul sau sa il accepti? Si spre cine te indrepti ca sa ti-l dea?

Mi se pare gresit sa scriu o serie de avantaje si dezavantaje universal valabile in cresterea copilului fara extra ajutor. Pentru ca ele nu pot fi general valabile. Sunt la fel de diferite cum suntem noi intre noi. Pot, insa, sa vorbesc despre mine si despre avantajele si dezavantajele pe care le percep eu in minima mea experienta de a creste un copil. Repet, UN COPIL.

Pana sa nasc ma gandeam cu groaza ce o sa fac? Oare ma voi descurca? Daca “stric” copilul? Ma gandeam foarte serios la a aduce pe cineva (care a mai crescut macar un copil) sa stea cu mine macar in prima saptamana si sa-mi dea verbal un “manual de utilizare” a copilului. Am si gasit persoana – o foarte buna prietena ce a fost imediat de acord cu propunerea.

Si am nascut iar eu nu am lasat pe nimeni sa vina in casa timp de trei saptamani. Prietena mea a venit cum vorbisem (pana in fata blocului) dar s-a intors acasa cand a vazut ca nu e de gluma cu mine. Efectiv am simtit ca nu trebuie sa se apropie nimeni de copil in afara de mine si de sot.

Cum ne-am descurcat? Excelent! Totul a decurs natural iar instinctele isi faceau treaba foarte bine.

De ce nu am apelat la parinti? Pai simplu. Eu cu parintii mei nu am o relatie sanatoasa asa ca am stiut din start ca nu ei sunt cei de care am nevoie in aceasta perioada. Cu mama soacra ma inteleg excelent si, sufleteste, mi-a fost si imi este aproape. Pentru ea a fost si este dificil sa vina: sta in provincie, are job, are grija de parintele ei si la vremea respectiva si de soacra ei. Insa in mod regulat ne-a trimis pachetele cu mancare care au picat la timpul potrivit de fiecare data. Multumim mama Didi!☺️

Asta a fost la inceput. Apoi hormonii s-au mai potolit in mine si nu am mai tinut atat de strans de copila. Totusi, nu am multi prieteni asa ca nu a avut cine sa se inghesuie la usa mea sa ma ajute. M-au ajutat mai mult de la distanta (ma sunau sau vorbeam pe chat-ul de Facebook) dar m-au ajutat si le sunt foarte recunoscatoare 😍

Sunt si norocoasa, recunosc! 😊

Am un copil bun cu care ma inteleg foarte bine. Am un sot extraordinar care este mai mult decat mi-as fi dorit. Fara ei nu m-as fi descurcat. Multumesc dragii mei ❤️  Da, copilul meu ma ajuta sa-l cresc ☺️ Asa mi se pare mie.

Sa revin insa. Daca ar fi sa scriu, totusi, despre avantajele si dezavantajele pe care le vad eu in cresterea copilului meu fara extra ajutor, pai ar fi cam asa:

Dezavantaje

• Da, sunt momente cand simt nevoia unui ajutor dar nu in cresterea copilului ci in treburile casnice. O daaaa. Aici mi-ar prinde bine cineva care sa imi faca curat, sa calce, sa faca mancare. De vis ar fi 😊
• Da, sunt momente cand am nevoie de cel putin 5 minute de liniste in care sa stau doar cu mine sa ma adun. Oboseala isi spune cuvantul si am momente cand nu reusesc sa ma conectez cu copilul. Plang mult in perioadele astea pentru ca se intampla sa ridic tonul iar sentimentul de vinovatie este unul enorm.
• Cred ca unui copil ii prinde foarte bine sa fie inconjurat de mai multe persoane care sa il iubeasca – parinti, frati, surori, bunici, vecini etc. Simt ca astfel se dezvolta fain pe partea de socializare. Cum nu am acest “sat” incerc sa compensez ducandu-ma in fiecare zi in parc si atunci cand se iveste ocazia mai mergem si la tot felul de evenimente/ateliere dedicate varstei ei
• Sunt momente cand mi-as dori sa citesc mai mult dintr-o carte
• Imi este dor de o baie in cada cu spuma si relaxare de cel putin 30 min
• Imi este dor de a ma aranja mai des (manechiura, pedichiura, machiaj etc) si nu din an in paste
• Imi este dor sa ma uit la un film linistita mancand floricele, band bere si fumand
• Imi este dor de o vacanta
• si probabil ca lista ar continua 😜

Avantaje

• Imi cresc copilul cum vreau eu si dupa cum imi dicteaza mintea si inima
• Responsabilitatea mare pe care o am ma face sa am mai multa grija de mine. Caut mereu metode de a-mi pastra calmul, de a-mi cultiva rabdarea si creativitatea in interactiunea cu pitica mea. Asta ma ajuta enorm in dezvoltarea mea ca om intreg
• S-a creat o legatura puternica si frumoasa intre noi trei. E minunat!
• Imi place sa cred ca imi cunosc foarte bine copilul si empatia este maxima. Sper sa reusesc sa-i ofer de fiecare data ce are nevoie
• Nu trebuie sa explic nimanui de ce nu cred eu ca e bine sa dau dulciuri copilului, sau sa-i pun sosete si caciula in casa, sau sa il tin fata televizorului sau mai stiu eu ce
• Imi pastrez relatia intima cu omul meu fara a-mi face griji ca pot deranja bona/bunicii etc. Cu copilul o rezolvam deocamdata destul de usor – noroc ca doarme mult 😀
• Am marele avantaj de a trai intr-o tara in care este pace si pot sta acasa cu copilul 2 ani si sa primesc si bani pentru asta. Il consider avantaj pentru ca astfel sunt prezenta in viata copilului in toate etapele de dezvoltare: cand a zis primul cuvant, cand a zis “mama”, primii pasi si muuulte altele pe care nu le-as fi ratat pentru nimic in lume
• Si cred ca ar mai fi avantaje dar nu-mi vin acum in minte

La final as sublinia inca o data ca acestea sunt avantajele si dezavantajele pe care le vad eu. Cred ca tine foarte mult de felul fiecaruia de a fi si de relatiile pe care le are cu cei din jur. Eu am fost si sunt o fire singuratica, usor timida si mi-a placut mereu sa petrec timp cu mine la fel de mult cum mi-a placut si cu prietenii. M-am detasat foarte mult de parintii si fratele meu iar prietenii ii numar pe degetele de la o mana (si imi mai raman degete libere). Imi asum toate acestea si merg mai departe.

 

Chiar, tu cum crezi ca e mai bine? Cu sau fara extra ajutor?

Daca esti dispus(a) sa dai mai departe parerea si/sau experienta ta, scrie, te rog, un comentariu mai jos.

Daca simti nevoia sa povestesti mai mult decat intr-un simplu comentariu, atunci te astept cu drag sa-mi scrii pe adresa de email daniela.stancu.blog@gmail.com si iti voi publica cuvintele intr-o postare anonima sau cu numele ales de tine.

Dand mai departe e posibil sa-i fim cuiva de ajutor 😊

Pace, bucurie si iubire iti doresc!