Când mintea mea stă să explodeze, când gândurile îmi aleargă ca nebunele în toate direcțiile simt nevoia de a mă „agăța” de ceva pentru a-mi trage puțin sufletul.
Vreau să-mi trag puțin sufletul.
Îmi place cum mă simt când sunt calmă și reușesc să mă concentrez pe orice activitate aș alege.
Însă, mai ales de când cu mămiceala și oboseala, creierul meu nu reușește să rămână mereu calm și focusat. Și cu cât sunt mai stresată cu atât sunt mai taciturnă, mai lipsită de creativitate și mai dornică să procrastinez.
După cum spuneam, în astfel de momente, simt nevoia să mă „agăț” de ceva pentru a-mi trage puțin sufletul.
Iată trei, nici nu știu cum să le spun, chestii simple, cu o rată a succesului (la mine) de peste 70%, de a-mi calma mintea și implicit pe mine indiferent de cât de obosită aș fi.
Când mintea mea se stresează momentul prezent contează.
Iaca am făcut și o rimă.
1. Încetinesc. La propriu.
Indiferent ce fac (merg, gătesc, vorbesc, scriu, respir, orice), mă concentrez să fac într-un ritm foarte lent. Chiar dacă sunt lucruri de făcut în limită de timp. Ducă-se pe pustii lucrurile ce nu reușesc să le fac la timp. Sănătatea mea mintală este mai importantă.
Când îmi „forțez” corpul să fie mai lent mintea mea începe să se liniștească. Nu știu dacă există explicație științifică pentru asta dar merită să încercați. Cumva mintea copiază corpul iar gândurile încetinesc.
2. Relaxez corpul.
Aș fi spus yoga dar mi-e că se înțelege altceva.
Ce încerc să spun este că, în momentele de agitație a minții, corpul îmi este foarte încordat. Durerile de spate, în zona umerilor, sunt cele mai frecvente. Defapt este chiar un semn că ar trebui să încetinesc și să-mi relaxez corpul.
Îmi îndrept spatele dacă mă surprind că stau cocoșată, îmi rotesc umerii și, un exercițiu (nu știu dacă e corect spus) pe care l-am descoperit întâmplător pe YouTube, îmi scutur (ca un tremurat) la propriu corpul.
Foarte utile îmi sunt și unele mișcări de yoga dar na, nu toată lumea le acceptă.
3. Mă concentrez pe activitatea (doar una – multitaskingul nu are ce căuta) curentă. Mă conectez la prezent.
Fie că spăl vase sau mă spăl pe dinți, fie că mănânc ceva sau beau o gură de apă, orice aș face acord cea mai mare atenție acelei activități.
Respirația joacă și ea un rol important. Inspir adânc, țin câteva secunde aerul în plămâni și expir lent (cu zgomot chiar). Fac asta de 5 ori și astfel îmi este mult mai simplu să mă conectez la ceea ce fac.
Acordând atenție doar unei activități mintea mea începe să se liniștească. Abia apoi trec la următoarea activitate.
Când mintea mea se relaxează atunci și eu sunt relaxată. Totul devine mai simplu, mai ușor și mai relaxant.
Să vă fie de folos și să aveți minți calme și relaxante!
