Un nou capitol.
De cand am ramas insarcinata un nou capitol s-a deschis in viata mea. Sa fiu parinte ma transforma zi de zi, putin cate putin, intr-o persoana de care ma indragostesc si mai mult.
Iar transformarea nu este mereu usoara si frumoasa. Plang mult, sufar si mai mult. Tip si ma dau cu capul de pereti cum probabil am mai facut-o doar in adolescenta. Descopar incet-incet bucati din mine ce nu credeam sa existe. Iar asta imi da un fior de bucurie ce ma scutura din radacini.
Cu Irina traiesc o iubire ce nu stiam decat la nivel teoretic iar in practica este infinit mai mare. Pe omul meu il redescopar si ma indragostesc si mai mult de el in fiecare zi. Ma joc mult exact ca un copil si imi place muuult de tot.
Efectul acestui nou capitol.
Toata transformarea asta si toata iubirea/suferinta pe care le traiesc ma fac sa vad altfel viata. Acest nou capitol ma determina sa-mi setez alte prioritati, sa ma gandesc mai mult la ce imi place si ce aleg sa fac.
Sunt o norocoasa, ar zice unii, ca pot face alegeri drastice de care marea majoritate se tem:
- am ales sa nasc natural la 37 de ani si jumatate desi mama si medicul ginecolog insistau sa nu. Eram perfect sanatoase si eu si bebe.
- am ales sa fac fotografie la 36 de ani si sa castig bani ca fotograf unic la o nunta fara a avea experienta (doar notite scrise pe o foaie ce o tineam in buzunar luate de la scoala ce am urmat-o)
- am ales autodiversificarea Irinei fara sa stau pe ganduri, sa nu folosesc carut, sa o cresc pe Irina fara ajutoare si multe alte decizii ce pentru unii par greu de luat.
Traiesc o combinatie ciudata de dorinte. Pe deoparte imi este dor sa ies cu prietenii, sa vad un film, o piesa de teatru, sa dorm pana la 10 dimineata, iar pe de alta parte imi place sa stau cu Irina si sa ne iubim pana la infinit si inca putin.
Printre toate dorintele astea nu se afla si dorinta de a fi angajata undeva. Locul i-a fost luat de dorinta de a lucra ca freelancer insa, ce? si cum? si cand?, nu stiu.
Un alt nou capitol.
Vineri, 10 Martie 2017, trebuia sa fie prima zi de job din intoarcere concediu crestere copil. Astazi nu am semnal la telefon deoarece numarul face trecerea de la abonamentul oferit de compania unde lucram la cartela prepaid. Maine sper sa termin cu fisa de lichidare.
In deplina cunostinta de cauza si dupa lungi analizari a situatiei, impreuna cu omul meu, am ales sa stau acasa cu Irina pentru inca un an.
Nu caut sa ma angajez – poate dupa ce face Irina 3 ani si o dau la gradinita iar mie nu mi-au iesit socotelile cu freelance-ingul.
Avem, acum, doar venitul lui. Nu stiu cum ne vom descurca – probabil ca nici anul asta nu vom pleca nicaieri in concediu. Sanatosi sa fim!
Ma simt incredibil de bine cu noua decizie chiar daca nu stiu ce si cum o sa fie.
Am in fata o multime de posibilitati. Trebuie doar sa aleg si sa fac loc (timp) pentru ele.
Se anunta un an incredibil de bun!
Tu ce schimbari (decizii) majore experimentezi (ai luat) sau in ultimul timp?
Lasa un comentariu mai jos cu raspunsul la intrebare pentru a ne motiva impreuna sa mergem mai departe 😊.