Va povesteam acum cateva zile de ideea care ma bantuia si care imi place foarte mult (aceea de a oferi posibilitatea oricui de a da mai departe, prin scris, bucati din viata) si cum am creeat un loc special pe blog pentru asta.
Ei bine, inainte sa va spun voua am impartasit ideea cu cateva prietene si au parut incantate.
Cu o zi inainte ca eu sa va spun de locul special de pe blog, una dintre dragele mele prietene imi trimite un text foarte fain scris de ea. Ii spun ca-mi place si o sa-l public imediat ce ii creez un loc pe blog.
Fac o greseala! O intreb daca asta este varianta finala si ii spun ca, daca vrea sau simte nevoia, se mai poate uita peste pana cand o sa am eu gata locul special. Si de atunci, draga mea prietena, il tot “imbunatateste” si il tot cosmetizeaza. Aproape in fiecare zi am promisiunea ca pana seara sau pana maxim a doua zi este gata.
Ceea ce scriu aici nu este nici pe departe un repros la adresa ei. Nu am ce sau de ce sa-i reprosez. Chiar ii multumesc! Pentru ca astfel am realizat greseala pe care o facem cu totii in astfel de momente de creativitate, cum imi place mie sa spun.
De putinul timp de cand scriu pe blog am observat doua lucruri:
- Unu: daca nu ma ocup de idee la timp ea dispare. Si nu ma refer la faptul ca nu-mi mai aduc aminte ce vroiam sa scriu ci pur si simplu dispare scanteia creatiei. Entuziasmul si energia pe care le-am simtit cand a venit ideea dispar. O data disparute nu reusesc sa leg nici macar doua cuvinte.
- Doi: daca slefuiesc la infinit o idee, din nou ea dispare. Si aici vreau sa spun exact situatia de mai sus cu prietena mea. Slefuirea de care vorbesc este acea slefuire facuta din frica, teama. Teama ca nu vei fi original. Teama de ceea ce vor spune ceilalti. Teama ca ceea ce ai scris nu este de niciun ajutor nimanui. Teama ca nu ai spus tot sau ca ai spus prea mult. Teama ca te vei face de ras. Teama ca nu ai nimic de spus. Teama ca nu ai talent. Teama ca nu vei reusi. Si lista ar putea continua la nesfarasit.
Ce incerc sa spun este ca daca ai o idee ce iti place, iti da fiori, ocupa-te de ea imediat si las-o sa curga asa cum vine. Nu incerca sa ii schimbi imaginea pentru ca va disparea. In ceea ce priveste scrisul, umbla putin la partea de gramatica si apoi lasa textul sa-si ia zborul catre cititori.
Cel putin asta am invatat eu in aproape sase luni de scris pe blog.
Asa ca, draga mea prietena, lasa ideea initiala sa infloreasca in ritmul ei. Cu cat lucrezi mai mult la acest text cu atat o sa vrei sa adaugi si alte idei, si altele si altele. Iar mesajul initial isi va pierde din intensitate. Lasa loc ideilor ce vin pentru alte texte pe care le astept cu mare drag.
Fiti creativi dragii mei si lasati ideile sa se manifeste in ritmul lor!
