Iaca pozna

Iaca pozna, c-am scapat-o!

Uaaaaai dar sloboda la gura mai sunt! Pana sa o am pe Irina vaaaai ce mai injuram. Dupa ce am nascut am tot incercat sa vorbesc frumos si, sincer, tare mult m-am bucurat sa o aud spunand primul ei cuvant “mama” si nu alte bazaconii ce imi mai scapau din gurita.

Apoi cu cat crestea am tot incercat sa maschez cumva injuraturile cu din alea de genul “baga-mi-as banii la CEC”. De cele mai multe ori reusesc insa sa ma abtin 😊. A se retine ca de cele mai multe ori nu inseamna mereu 😜.

Dar ce vreau sa spun?

Dereticam eu astazi frigiderul, ca mi se puse pata pe el la cum arata si l-am luat la dezghetat si spalat, si numai ce scap ceva din mana ce se imprastie pe jos. De-odata zic: “Sa-mi bag picioarele in el de…!”

Fii-mea, in brate la ta-su si ta-su pe langa mine, incepe sa rada cu pofta si sa zica “baga picioalele” si iar rasete si iar “baga picioalele” si tot asa cateva minute bune.

Ce-am facut? Am ras si am trecut peste. Nu e o injuratura de care sa ma ingrijorez 😁.

Ii mai place sa zica “ma-ta” dar jur ca nu a injurat nimeni. Mai zic eu cand nu mai am energie si resurse “Dar ma-ta asta cat crezi ca mai poate?!” si ea rade si zice “ma-ta” si iar “ma-ta” 😁.

Am vrut sa va zic mai de pe la pranz dar uite ca am gasit timp abia acum.

Hai ca ma bag la somn. Noapte buna dragilor!