Nu cred ca am sa inteleg de ce unii adulti se duc cu un zambet larg pe buze, cu mana intinsa catre un copil mic adorabil pe care nu-l cunosc si ii spun: “Hai cu mine! Hai la mine acasa! Te fur!”. Copilul fiind in compania parintelui, bunicului sau a bonei.
De ce? De ce sa spui asa ceva? Si apoi, de ce sa te bucuri cand vezi ca mogaldeata aia adorabila chiar iti intinde mana zambind sa vina cu tine?
Mai grav mi se pare cand si parintele, bunicul sau bona se bucura si le se pare totul foarte amuzant.
Nu inteleg.
Prima oara cand mi s-a intamplat mie cu Irina, pentru cateva secunde, am ramas fara cuvinte. Ca sa nu o sperii pe Irina, am zis cat de politicos am putut ca fata mea nu pleaca niciunde cu strainii.
Altadata, un barbat cu fetita lui de aproximativ 2 ani, ii spune fetei mele in parc, care se apropiase de fetita lui tare dragalasa de altfel: “Buna! Eu sunt Alex. Pe tine cum te cheama? Hai cu mine!” Irina mea se opreste in loc si se uita catre mine iar el ii spune, fara ca eu sa mai apuc sa zic ceva:”Lasa ca esti mica.” WTF?!?!!!
Ieri, o femeie cu fetita ei de cca 5 ani ii zice fetei mele sa vina cu ea acasa. Irina a venit la mine si s-a ascuns dupa piciorul meu iar eu am spus apasat ca nu pleaca cu strainii. Femeia a inceput sa rada si, aproape cu repros, imi spune ca baiatul ei (deci mai avea un copil) pleca cu oricine ii zicea asa.
Mie nu mi se pare normal sa spui asa ceva. Din fericire, nu am auzit in anturajul meu de copii rapiti sau abuzati insa asta nu inseamna ca ele nu se intampla in jurul nostru.
Poate ca acele persoane o faceau cu intentii bune. Poate se gandeau ca fac un copliment de genul “ce copil frumos!”. Insa tot nu mi se pare normal.
Acum Irina are un an si cinci luni. Incerc sa-i explic cat mai pe intelesul ei de ce nu e bine sa raspunda pozitiv la astfel de invitatii. Nu vreau sa se teama de straini. Cateodata iti pot fi de ajutor. Incerc si voi incerca si pe viitor sa o ajut sa aleaga cat mai ok strainul pe care sa-l abordeze in cazul in care are o problema iar noi parintii nu suntem langa ea – gen s-a ratacit de noi. Nu vreau sa devina nici agresiva cu strainii ce o abordeaza.
Oricum, pentru in viitor, ma gandesc serios sa o duc la lectii de autoaparare.
Voi ce credeti? Voi cum ati reactiona in astfel de situatii?