De 8 Martie, la noi in tara, se sarbatoreste ziua femeii si ziua mamei. Mi-ar fi placut sa fie zile diferite pentru ca sunt doua sarbatori diferite. Dar e bine totusi ca sarbatorim ceva😊. Si pentru ca, acum, sunt si eu mama, astazi, ma voi opri la 8 Martie ca fiind ziua mamei – daca reusesc, voi scrie maine si pentru a celebra femeia din mine 😊.
In ultimul timp traiesc intens tot felul de amintiri din copilaria mea. Ma gandesc des la mama (si la tata) si la bunica (mama mamei) si nu pot spune ca m-am simtit extrem de iubita. Adica stiam ca ma iubesc si stiu ca au facut tot ce au putut pentru ca eu si fratele meu sa fim ingrijiti si sanatosi. Dar nu ma strangeau in brate si nu-mi spuneau “Te iubesc!”. Iar mie mi se parea normal atunci pentru ca nu vedeam nicaieri in alta parte acest gen de afectiune.
Sunt sigura ca au existat si exceptii dar cred ca, majoritatea celor din generatia mea, au crescut fara prea multe sau deloc imbratisari si te iubesc-uri.
Ii inteleg perfect pe parintii mei. Au crescut la tara si au trait la oras. Au crescut in vremuri grele cand important era sa aiba ce sa manance, sa le fie cald iarna si sa nu cumva sa ajunga la medic pentru ca nu erau bani suficienti.
Bunica mea a avut 6 sau 7 frati si pe vremea ei nu statea muma-sa cu iubirea dupa ei. Era munca la camp, munca pe batatura si razboi si cine mai stie ce. Nu se faceau ecografii la gravide, se nastea acasa unde de multe ori bebelusii mureau (ba cateodata si mamele) si supravietuia fiecare cum putea.
Asa ca nu am ce reprosa parintilor mei pentru ca au facut tot ce a fost cu putinta in situatia lor. Eu am ramas insarcinata la 37 de ani. Mama mea la 21 de ani avea primul copil. Pai eu la 21 de ani habar nu aveam ce vreau de la viata sau de la mine.
Mama mea a muncit mult sa ne ingrijeasca. Nu a avut cine sa o ajute – parintii erau la tara, ea se mutase in oras, tata era mai mereu plecat cu serviciu si mai avea grija si de cativa chiriasi. Nici nu vreau sa ma gandesc cum a fost. Poate ca tineretea a ajutat-o sa treaca mai usor peste toate insa o inteleg de ce nu avea rabdare si timp cu noi. Si ne-a crescut bine. Multumesc mama!
Eu, de cand am aflat ca sunt insarcinata, am simtit ca trebuie sa fac altfel. Si cum nevoia mea cea mai mare a fost cea de iubire mi se pare normal ca acum sa pun pe primul loc iubirea.
In plus eu am acces la mult mai multe lucruri, mai multe informatii decat a avut mama mea. Iar pana la 37 de ani mi-am tot analizat viata si copilaria astfel incat sa-mi doresc sa fac lucrurile altfel.
Si mai am un mare avantaj fata de mama mea. Pe vremea copilariei mele, tatii (majoritatea) nu se implicau in cresterea bebelusilor sau a celor mici decat foarte putin. Ei se concentrau pe a aduce bani acasa pentru ca mama sa procure cele necesare supravietuirii. Abia cand ajungeau plozii pe la gradinita sau poate chiar la scoala crestea interesul tatilor in implicare. Eu, in schimb, am tot ajutorul si toata prezenta omului meu. Pe langa job-ul solicitant el se implica mereu 100% in cresterea, educarea si ingrijirea Irinei inca din primele clipe de viata ale ei.
Amandoi o tratam pe Irina cu mult respect si multa iubire.
Am purtat-o amandoi in sistemele de purtat pentru ca asa am simtit ca e mai bine pentru noi. Suntem relaxati in prezenta ei si o tratam cu toata increderea. Ne este usor sa ne jucam cu ea pentru ca ne place foarte mult sa facem asta. Ii explicam mereu orice: ce facem, cum facem, de ce nu e bine sa faca ceva etc. Iar Irina ne asculta ori de cate ori o tratam cu respect. Este foarte atenta la ce si cum ii spunem si imi place de ea asa.
O tinem mult in brate si ii spunem te iubesc-uri de sute de ori pe zi fara sa ne gandim ca o sa iasa o razgaiata. O mangaiem mult iar ea se lasa mereu alintata. Si ni se pare normal. O iubim mai mult decat pe noi, normal ca o rasfatam. Si nu cu lucruri (haine nu i-am luat niciodata, mereu am primit, iar jucarii ii luam rar de tot). Rasfatul nostru consta in timp dedicat ei, in iubirea noastra pe care o expunem in toata splendoarea ei si in atentia si grija noastra.
Eu stau mult cu ea aproape fara pauza si imi place. Ne jucam mult, cantam, dansam si coloram.
O iau in brate de fiecare data cand plange. Toata bebelusia ei s-a petrecut in bratele mele. Nu ma lasa sufletul sa o las jos cand plangea. O iubesc si vreau sa o tin in brate mai ales cand plange. Mie imi este bine cand plang si ma tine cineva in brate.
Irina este libera sa se exprime. Stie ca este ascultata si ca tinem cont de ceea ce isi doreste.
Nu cred in pedepse pentru ca mie nu mi-au placut si nu mi-au facut bine. Cand face ceva gresit ii explic de ce nu e bine. Ma mai enervez si mai ridic tonul dar niciodata nu am pedepsit-o sau lovit-o. Am obesrvat ca, atunci cand ii cer ceva si ea zice intr-una “Nu” (gen sa se inbrace de iesit afara, sau sa-i schimb scutecul de caca etc.) daca eu reusesc sa imi pastrez calmul si sa astept aproximativ 2-3 minute, in liniste si fara sa ma apuc de facut altceva, ea vine singura si zice “Da” si putem sa facem ce ne-am propus.
Nu-mi place sa mint iar prietenii mei stiu asta. Asa ca nu o mintim si nu o pacalim pe Irina pentru a face sau nu face ceva. Povestile sunt povesti si inventam multe insa discutiile serioase raman serioase.
Incontinuu ii spun ca e un copil bun si minunat si nu pentru ca mi-am propus asta ci pentru ca asa simt, asa imi vine sa-i spun mereu. O pup de o tocesc si nu ma mai satur de ea.
Ii dam multa libertate de alegere (nu lasand-o de capul ei ci invatand-o despre lumea inconjuratoare si despre ce se poate intampla cand alege una sau alta) dar impunem si limite multe pentru siguranta ei si a celor din jur. Defapt, cautam sa fim cat mai reali si sinceri cu Irina, pentru a o ajuta sa ia deciziile cele mai bune pentru ea si cei dragi. Si cum altfel sa iei decizii decat luand decizii?!
Pentru noi este important sa ne iubim copilul neconditionat. Este atat de usor sa faci rau unui copil insa, pentru noi, calea usoara nu este si cea mai buna.
Am scris toate astea cu gandul la mama, la bunica si la toate mamele din lume. Aveti incredere in voi, in instinctele voastre si in copii vostri. Cresteti-va copilul/copii asa cum simtiti voi ca este mai bine.
La multi ani mama!
La multi ani bunica oriunde te-ai afla!
La multi ani tuturor mamelor din lume!
Sunteti cele mai grozave si minunate mame!
Va iubesc ❤️
❤️