“Daca viata mea ar fi o carte…
…iar eu as fi autoarea, cum as vrea sa se desfasoare povestea?”
Intrebarea asta mi-a aparut in cale azi prin intermediul acestui filmulet TedTalk.
Povestea este emotionanta si optimista. Insa povestea nu m-a atins atat de mult pe cat m-a atins aceasta intrebare.
Habar nu am! – ar fi raspunsul
Mereu am zis ca voi trai cel putin 100 de ani activi. Mereu am considerat ca mai am atat de multe de facut in viata asta. Sunt atrasa de tot felul de activitati pe care le-as pune in practica dar nu mi-am mai facut timp pentru ele de cand cu mamicia.
Acum, stand in fata cu intrebarea asta, habar nu am cum as vrea sa se desfasoare viata mea.
Sunt atat de multe cele pe care le-as face
Din tot ce ma atrage la care sa ma opresc astfel incat sa nu pierd timp degeaba?
Si astfel ajung iar la intrebarea “Care este menirea mea pe lumea asta?“ Intrebare de care m-am cam saturat sa caut un raspuns. “Hai cu practica Danielo!” “Hai hai dar cand sa o fac? Nu vezi ca sunt ocupata pana peste puterile mele cu mamiceala asta!”
Fa-ti timp!
“Timpul este o iluzie. Intotdeauna se gaseste timp pentru ceea ce tu iti doresti. Trebuie doar sa te decizi si sa prioritizezi.”
Asta imi spun de cand am nascut in speranta ca voi incepe sa ma ocup si de o altfel de munca, nu doar mamiceala.
Apoi apar intrebarile…
…de genul “Dar daca nu voi mai reusi sa ma ocup de copil, sot si casa astfel incat sa traim in armonie?”; “Oare o sa fac fata tuturor schimbarilor ce vor veni?“…