Am o galeata cu iubire, frumos, bunatate, bucurie, imbratisari, zambete si pace.
E o galeata magica pentru ca se umple cand dau si altora din ea. Cu cat dau mai mult cu atat se umple mai mult.
Se goleste repede cand iau de la altii si uit sa dau inapoi. Sunt zile cand continutul se evapora pentru ca eu caut pe cineva caruia sa-i dau din ea macar o ceasca dar uit ca imi pot darui chiar si mie.
Am momente cand galeata mea se goleste brusc si asta pentru ca anxietatea, neputinta si frustrarile isi fac culcus in mine. Atunci, in acele momente, tot ce vreau este sa primesc macar un strop de imbratisare, de rabdare, de umor, de prezenta sau apreciere.
M-am impiedicat.
Astazi m-am trezit cu o galeata plina ochi. Am deschis ochii, inima si mintea si am inceput sa dau din ea oricui se nimerea.
Mai putin mie…
La sfarsitul zilei m-am impiedicat de ea si am varsat tot. Pana la ultima picatura…
Acum e goala.
Sa iau un strop de undeva dar de unde?. E noapte… S-au inchis galetile celelalte… Se doarme…
Sper ca macar dimineata sa strang cativa stropi de roua de iubire sa ma spal pe fata. N-as vrea sa incep ziua cu galeata goala.