Visit Homepage
Skip to content

Am nascut

Au trecut 1 an, 4 luni si 20 de zile de cand Irina a scos nasul din burta mea. Imi este atat de bine cu ea cum nu credeam vreodata. Imi place sa o simt, sa o miros (imi cufund nasul in ea si trag tare aer in piept. Parca as fi drogata pentru ca nu ma mai satur sa o “trag pe nas” 😁), sa o aud (iubesc glasul ei de clopotel 😊). Este exact copilul pe care mi l-am dorit si mai mult. Ma uit la ea si ma umplu de bine, de iubire.

M-am simtit bine cu ea inca de cand crestea la mine in burtica. Ma umpleam de bine si pluteam de atata fericire.

Tot ce mi-am dorit a fost sa nasc natural. Fara epidurala, fara epiziotomie, fara mai stiu eu ce injectii sau interventii cu forceps, vacuum etc.

Si am inceput sa citesc carti, articole, sa urmaresc filmulete ajutatoare in a ma pregati pentru o nastere 100% naturala. Eram in al 9-lea cer de fiecare data cand rezultatele analizelor sau al ecografiilor aratau ca totul e pregatit pentru ceea ce imi doream.

Datorita locului de munca am avut card la MedLife si toate analizele si ecografiile le-am facut la ei. As fi vrut si nasterea sa fie tot acolo insa nu mi-am permis financiar.

Asa ca am ales sa nasc la stat, la maternitatea din Giulesti. Omul meu a vrut acolo la recomandarea mai multor mamici dar mai ales  pentru ca acolo era o doctorita despre care el a aflat ca e foarte buna.

Acum “foarte bun” asta e relativ si, ce s-a dovedit foarte bun pentru altii, pentru mine a fost cea mai proasta alegere.

Nu conteaza cine este doctorita respectiva, conteaza ca desi totul din mine urla sa ma duc la alt medic am ales sa raman. La fiecare vizita incerca sa ma convinga sa nasc cu cezariana si nu am primit raspunsuri clare la intrebarile mele despre nastere naturala. Si acum traiesc cu senzatia ca eu am fost prima femeie cu care a nascut natural.

Dupa cum ziceam, visam la o nastere 100% naturala dar nu doar atat. Visam si la o nastere cu omul langa mine, cu o moasa blanda si empatica cu mine, cu copilul pus la piept imediat dupa nastere, cu taiat cordonul dupa cateva minute bune si cu ajutor real in alaptare.

Cum a fost?

Aveam deja 40 de saptamani si 4 zile de sarcina cand am fost la un control si mi s-a spus ca am o usoara dilatatie. Eu nu simteam nimic. Nu aveam contractii.

Mi s-a recomandat ca sa iau in seara respectiva si apoi in dimineata urmatoare niste ovule si sa vin la spital apoi pentru ca sigur voi naste. Aflasem si ca doctorita urma sa intre in concediu si ceva imi spunea ca defapt vrea sa grabeasca putin lucrurile.

Am acceptat mai mult pentru ca Irina, la ultima ecografie, avea cordonul in jurul gatului ca altfel jur ca as fi nascut acasa cu o prietena si gata.

Ovulele alea mi-au dat o mancarime nasoala atunci si un disconfort destul de mare. M-am dus la spital si m-au “echipat” pentru nastere lasandu-ma apoi in salonul de nasteri. A fost ok pentru cateva ore pentru ca puteam sa ma mai plimb pe acolo, sa fac miscare. Eu tot nu aveam contractii.

Medicul meu m-a consultat doar la inceput apoi m-a lasat acolo in salon cu moasele de serviciu pana la momentul cand a trebuit sa iasa fetita.

Si cum ma plimbam eu pe acolo a venit la mine o moasa ca sa-mi faca o injectie (eu explicasem de zeci de ori medicului ca nu doresc interventii ce nu sunt necesare). I-am spus ca eu nu fac injectii si ca ma confunda cu o alta mamica. Ea a insistat ca nu ma confunda si ca asa a primit indicatie de la medicul meu pentru a ajuta travaliul. Am intrebat ce fel de injectie este si mi-a spus ca e calciu. Mi-a aratat si asa era. Despre asta nu citisem si nu stiam ce decizie sa iau asa ca intr-un final am acceptat. Deja eram privita de catre moasele din salon cu ochi critici insotiti de cate un oftat.

La scurt timp dupa injectie am inceput sa simt ceva contractii. Era ceasul 11:00 dimineata iar contractiile rare si usoare in intensitate.

Am inceput sa pun in aplicare toate cele pe care le citisem – cum sa fiu zen pentru o nastere cat mai usoara. Si chiar eram zen si super fericita ca in scurt timp imi voi vedea fetita.

Incepand cu ora 13:00, constant, moasele insistau sa-mi faca oxitocina pentru a grabi nasterea zicandu-mi ca un travaliu lung este daunator pentru copil. Erau ca picatura chinezeasca si incepeau sa-mi strice zenul.

Colac peste pupaza, mai venea din cand in cand si medicul de garda (altul decat medicul meu) si cu o scarba pe fata ne urca (pe toate mamicile ce asteptam sa nastem) pe mese si ne zgarmanea maruntaiele sa mai “rupa apa” sa iasa plozii. A fost groaznic de dureros si traumatizant (asa am obtinut si o rupere de col).

Am facut tot ce am putut eu mai bine ca sa ma pastrez linistita si sa-i transmit fetitei cat mai multa energie buna ca sa vina cu incredere in noua lume. Eu zic ca mi-a reusit desi nu a fost usor.

Dupa luuungi si dese insistente, cu descriere de scenarii nasoale pentru copil, din partea moaselor dar si epuizata dupa atata efort de a ma concentra pe contractii si copil iar nu pe mediul dureros si stresant in care ma aflam, am acceptat plangand in hohote sa fac injectia cu oxitocina. M-au intrebat de doua ori si de epidurala si au acceptat refuzul meu. Era ceasul 16:30 cand mi-au facut injectia.

Citisem despre ce se intampla in urma injectiei cu oxitocina dar nu am crezut ca poate fi atat de brutal de dureros si epuizant. Totul a inceput sa se amplifice (frecventa si intensitatea contractiilor erau brusc si deodata foarte mari). Nu reuseam sa ma mai conectez cu mine, cu copilul meu. Totul se intampla extrem de repede iar durerea era crunta. Incercam sa ma linistesc stiind ca astfel imi ajut corpul sa expulzeze copilul in siguranta. Nu prea reuseam iar moasele ma apostrofau ca e vina mea pentru ca am asteptat atat pana sa-mi faca injectia.

Cand a venit timpul ca Irina sa iasa, au chemat medicul meu si m-au urcat pe masa de nasteri. Imi doream atat de mult sa tin pe cineva de mana. Macar atat. Dar ele se scuturau de mine ca de lepra si imi puneau mana direct pe bucatile de fier rece de pe masa.

La 17:35 a iesit Irina!

Au luat-o repede sa o curete iar eu nu reuseam sa vad nimic. Sunt mioapa (-3,75) si totul era in ceata.

In timp ce ma cuseau (mi-au facut si epiziotomie si am avut si rupere de col) mi-au adus pentru cateva secunde copilul. Din prima clipa mi s-a parut cel mai frumos copil din lume si mirosea a paine calda proaspat scoasa din cuptor. Era atat de linistita!

Au luat-o imediat de langa mine si au urmat durerile cusutului si apoi un abandon total pe masa, in sala de nasteri pana la ora 22:00.

Cand m-au dus in salonul de lauze mi s-a comunicat ca ma voi duce sa alaptez a doua zi pentru ca la 24:00 se inchide programul de alaptat iar eu sunt prea proaspata lauza pentru a ma deplasa pana la salonul noilor nascuti. Aveam mai multe noduri in gat si lacrimile curgeau intr-una, pe silent sa nu fac circ.

Abia a doua zi, la ora 09:00, am putut sa-mi iau copilul in brate. Plang si acum cand scriu asta. Fa tu un calcul si vezi cate ore au trecut. Eu nu mai vreau.

Ce sa mai zic? A urmat un sir de dute-vino intre salonul unde eram “cazata” si salonul bebelusilor, din trei in trei ore cu maxim 30 de minute de alaptat. Dar asta e alta poveste.

Bine ca am stat doar cca 36 de ore si apoi am ajuns acasa! Cand m-am uitat pentru prima oara in oglinda am vazut cat de mult am albit. Mult, foarte mult.

Eu nu am avut o experienta buna la nastere dar sunt sigura ca exista personal medical (medici, moase etc.) chiar si la Giulesti care pot si sunt alaturi de mamici cu tot sufletul. Nu a fost sa fie la mine 😊.

De curand circula pe internet o petitie pentru promovarea moaselor care au studiat intens pentru a oferi sprijin mamicilor chiar si dupa nastere. Eu sustin acest demers pentru ca vreau mamici cu experiente sanatoase si placute la nastere. Vreau ca femeile de oriunde sa stie ca atata timp cat sarcina evolueaza normal si totul e bine nasterea naturala este cea mai buna si sanatoasa. Si nu, nu trebuie sa ne sperie! E muuult mai bine ca la cezariana! Spun asta pentru ca anul asta am trecut si printr-o operatie de tip cezariana si stiu cum e.

Daca vrei sa sprijini si tu acest demers o poti face semnand o petitie. Pentru mai multe infirmatii intra si citeste aici.

Iar aici gasesti 11 Ted Talks despre sarcina si nastere.

Decizii bune iti doresc! 😊

Dă mai departe

Părerea ta contează pentru mine

Îți mulțumesc pentru vizită. Mă bucur mult că ești aici și te invit să-mi lași mai jos un comentariu la acest text. Va fi prețuit și apreciat.

Să mai treci pe la mine!

Urmărește-mă și pe

2 Comments

  1. Ani Ani

    Bravo fetele! Important ca sunteti sanatoase amandoua, nu te mai gandi la neplacerile din experienta nasterii.
    La mine a inceput cu ruperea membranelor in timpul controlului. Nicio contractie, nicio dilatatie cateva ore, era clar ca nu era timpul. Apoi au inceput cu tot felul de substante in branula, mi-au spus ca ar trebui sa nasc cu asa doze, ca am primit cat pentru un cal. Nici vorba. In picioare nu mai puteam sa stau, eram drogata, adormeam intre contractii, care erau foarte dese, nu eram cinstienta de timp, etc… Mi-au facut si o injectie dureroasa cu mai multe intepaturi pe burta. In tot timpul asta s-au schimbat ture, m-am urcat pe capra de nenumarate ori, sa vada moasele, rezidentii si medicul meu cand mai aparea prin sala de nasteri. Reusisem performanta dilatatie de 5, cu care mi s-a spus ca as putea naste, dar Razvan nu se angaja in nastere. Era cocotat. Dupa 12 ore de travaliu indus, la ultimul control pe capra dna dr mi-a spus ca nu e ok, Razvan facus e o bosa (umflatura) pe cap de la presiune. Bonus, in spital era pana de curent, se bazau pe un generator care nu stiau cat va mai tine. Ca sa scurtez, am ajuns pe masa de operatie obosita, suparata si plansa, dar cand l-am vazut pe Razvan mi-a trecut, ma uitam sa il vad, mi l-au dat sa il pup, i-am spus ca e frumos. Fericire…
    La nasterea Anei nici gand de nastere naturala, sigur ai auzit de VBAC (vaginal birth after cesarean) si cat de putini medici sunt la noi care susutin nasterea naturala dua cezariana.
    Chiar daca nu am reusit nicio nastere naturala, sunt bucuroasa ca m-am recuperat usor dupa ambele cezariene si ca in alaptare nu am intalnit obstacole.
    Vai cat am scris!

  2. Multumesc ca ai share-uit experienta ta. Nasterea e o experienta mai mult sau mai putin importanta in functie de cata atentie ii da mamica implicata. Insa ce urmeaza dupa mi se pare mie mult mai important. Sa fim sanatosi ca trecem noi peste toate. Te puuup

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.