Imi simt mintea plina de tot felul de ganduri ce vin gramada si isi dau coate, se calca in picioare ca sa iasa la suprafata, sa se faca auzite.
Am in cap liste peste liste (de cumparaturi, de cadouri, de ce trebuie sa fac… ) nici nu stiu cu ce sa incep. Ma simt obosita si agitata in acelasi timp. Timp… Asta e! Nu mai am timp!
In fiecare zi timpul meu se duce pe treburi in casa (fac mancare zilnic, curatenie, spalat, calcat) si pe timp petrecut cu Irina (am obisnuit-o cu atentia mea totala catre ea).
De abia cand doarme la pranz imi ramane putin timp sa citesc mail-uri, sa citesc dintr-o carte sau sa scriu aici pe blog – in afara de carte (pe care o citesc de pe un kindle) toate le fac de pe telefon. Nu pot pleca de langa ea. Ma simte instant si in plus inca cere san in somn (chiar si ziua). Seara aceeasi poveste – inca nu pot pleca de langa ea. Abia pe la miezul noptii as avea cca doua ore in care as putea pleca dar sunt atat de obosita incat, de cele mai multe ori, dorm.
A trecut aproape un an de cand imi tot propun sa ma reapuc de invatat fotografie si mai bine de sase luni de cand m-am apucat de invatat prelucrare in Photoshop (din sapte lectii am reusit abia doua 😞).
Ma sperie teribil viitorul apropiat iar eu tot trag de mine sa gasesc solutii, sa gasesc timp.
Trebuie sa iau o decizie! Trebuie sa-mi gasesc timp!
“The trouble is, you think you have time” – Buddha