Spune-mi o poveste…

Irinei îi plac mult poveștile, spuse sau citite, și le ascultă cu mare drag chiar și o oră. Spune-mi o poveste vrea să spună atunci când defapt zice „Hai citim”. Și îi citim de fiecare dată când ne roagă, adică în fiecare zi 😊.

Spune-mi o poveste… 

Abia acum îmi dau seama că eu nu am folosit aproape deloc cuvântul poveste în discuțiile cu Irina. De fiecare dată îi ziceam „Hai să citim o carte” și de aici, probabil, și cererea ei de a citi pur și simplu și nu de a spune povești.

Curios este că taică-său îi inventează foarte multe povești despre orice. Le zice atât de fain că mă opresc și eu din ce am de făcut și îl ascult cu gura căscată. El îi spune Irinei „Vrei să-ți spun o poveste?” dar cererea ei este tot de a citi chiar dacă se referă la a asculta ce inventează taică-său.

Cărți pentru copii. 

Îmi place la nebunie să-i citesc Irinei. Cărțile pentru copii mi se par minunate. Încâ de când eram însărcinată am început să cumpăr și să-i citesc, chiar de nu știu cât sau dacă auzea ea ceva. I-am citit toată sarcina din Alice în țara minunilor, Micul prinț, toate cele patru volume cu Habarnam și diverse alte povești.

Îmi plac cărțile pentru copii pentru că nu au narator. Fiecare personaj vorbește pentru el iar mie îmi place enorm de mult să folosesc voci diferite pentru fiecare personaj. Irina e fascinată și ea, mai ales că eu chiar trăiesc povestea respectivă mișcându-mă, ridicând sau coborând tonul și vorbesc cu o însuflețire (mimică, gesturi) de zici că sunt de acolo din poveste.

Încerc să-mi amintesc.

Ce vreau să spun este că nu-mi amintesc ca mie să-mi fi citit părinții. Probabil eram prea mică. Dar nu-mi amintesc nici cărțile de atunci. Tot ce îmi aduc aminte sunt cărțile pe care mi le citeam singură – asta înseamnă că eram destul de mare. Mi-aduc aminte că am iubit cărțile cu Habarnam.

La tine care a fost cartea preferată de când erai copil mic? Îți mai aduci aminte? Le citeai tu sau îți citea cineva? Tu citești cuiva zilele astea? Și când citești folosești mai multe voci?