Începuturile mele în de-a fotografia.
Îmi place să mă joc de-a fotografia! Este o pasiune nouă având în vedere că abia în 2013 mi-am luat primul meu DSLR.
Până atunci am experimentat cu un bridge, Fujifilm S6500, cu care m-am înțeles extraordinar de bine. Am vrut însă ceva mai performant așa că, după câțiva ani, l-am vândut și mi-am luat un DSLR, Nikon D5100.
L-am luat în rate și am fost foaaaarte bucuroasă de noua mea achiziție 😊.
Mi-am prins urechile în camera foto.
Am avut ambiția să fac fotografii doar în modulul Manual (toate setările să le fac eu) și mi-am dat seama, foarte curând, că habar nu am să folosesc camera foto.
Făceam fotografii dubioase în care nu prea se vedea nimic 😕.
Am început să caut tutoriale pe internet, să-mi cumpăr cărți și, mai ales, să caut un fotograf care ar fi fost dispus să mă ia pe lângă el și să-mi dezvăluie din tainele acestei arte.
Căutam să învăț de la cineva.
Mai toți fotografii pe care i-am abordat m-au refuzat politicos.
La un moment dat, un fotograf a spus că mă ia cu el la evenimente. Uraaaaaa! Ce fericită am fost că, în sfârșit, cineva era dispus să mă ajute 😊. Timpul trecea iar eu să mă duc la evenimente… ioc. Niciodată nu era un eveniment la care să mă poată lua 😟.
Așa că am început să caut cursuri, ceva, orice care să mă ajute să înțeleg ce e cu fotografia asta și cum se folosește un DSLR.
Hai la școală!
După îndelungi căutări am găsit Școala de Fotografie Freelancer și nici că se putea o alegere mai bună pentru mine 😊.
M-am înscris la școală în Martie 2013 și au urmat 6 luni intense de învățat fotografie.
Mi-a fost foarte greu. Nu știu cum e (decât din filme, cărți sau ce au mai povestit alții), însâ m-am simțit ca în armată. Profesorul Dan Beșliu (care nu mai este fizic printre noi acum 😔) nu ne-a menajat deloc și era sincer, direct în tot ce ne spunea – mai ales legat de munca noastră.
Tare bine mi-a prins. Mulțumesc mult domnule profesor!
Mulți din cei înscriși au renunțat fie de la început, fie pe parcurs. Chiar și eu am fost tentată de multe ori să fac asta. Când spun că m-am înscris la școală păi chiar școală a fost: cu teme pentru acasă, scos la tablă, note în catalog etc.
La examenul final am zis că nu voi reuși. Pe lângă examenul scris trebuia să avem și un portofoliu aprobat întâi de domnul profesor. Zeci, sute de fotografii am avut respinse. Eram disperată și nu știam ce să mai fac decât să renunț.
Prietenii însă m-au încurajat (mulțumesc Diana!) și, când credeam că nu mai am nicio șansă, iată că am avut portofoliul gata. Pentru mine a fost o mare realizare 😊.
Prima expoziție și primul eveniment.
La final de școală s-a organizat și o expoziție cu câte 2 sau 3 din fotografiile fiecăruia. Eu am participat cu două. Minunată senzație am avut!
La nici o lună de când am terminat școala am avut și prima mea experiență ca fotograf unic la o nuntă. Am trecut prin toate emoțiile posibile.
Și cu practica cum rămâne?
Eiiiii și uite am ajuns să pot spune că nu mă mai sperie așa de tare camera foto. Dar tot la fel pot spune că abia „vorbesc” fotografie.😟
De atunci, practicarea fotografiei a stagnat. Timpul îmi este aproape plin cu fetița mea iar eu încerc să strecor cumva și pasiunile mele. Câteodată îmi iese, câteodată nu.
Momentan citesc cât pot de mult despre fotografie. Când găsesc ceva ce vreau să dau mai departe mă apuc să le scriu pe blog.
Așa că, în secțiunea De-a fotografia, scriu tot ce găsesc sau experimentez despre fotografie.
AICI sunt toate textele scrise de mine până acum. Spor la citit!
P.S.: Fotograful care a spus că mă ia la evenimente, m-a luat chiar în perioada când eram la școală, și taaaare bine mi-a prins experiența cu el. Mulțumesc mult Cristofor Lăzărescu!😊
Recent Comments