Visit Homepage
Skip to content

Plângi, hai plângi…

Încă puțin și se fac trei ani de când Irina e lipită de mine non-stop. Îmi place și mă obosește în egală măsură. Știe că e ok să plângi dacă așa simți la fel cum știe că nu-mi place când se smiorcăie.

Vreau însă să-ți povestesc o întâmplare de ieri cu „Plângi, hai plângi…

Undeva în jurul prânzului, când ea refuza pentru n oară să doarmă am simțit că nu mai pot și că e cazul să fac o pauză de țigară (e singurul mod plăcut pentru mine de a sta cumva departe de ea dar totuși aproape. Stau la geamul de pe balcon cu capul afară, în lume, și cu picioarele la ea, în casă).

Îi spun că simt nevoia de o pauză de o țigară. Ea spune „Nu, întâi te joci cu mine și apoi te duci la țigară” – asta în condițiile în care ne jucăm tot timpul de mi s-a luat de atâta joacă.

Eu insist că am nevoie de acea pauză iar ea începe să se prefacă a plânge. Nu știu dacă îți poți imagina un scâncet continuu, fără lacrimi și cuvinte strecurate printre gen „Mama nu se joacă cu mine… ”.

Mă enervez și îi zic că măcar de ar plânge pe bune pentru că smiorcăiala aia nu face decât să mă enerveze mai tare. Ea smiorcăie și mai tare. Eu insist că ăla nu e plâns și că mai bine ar plânge pe bune. „Hai plângi dacă zici că îți vine.” Asta până când reușește să și verse două lacrimi iar eu mă gândesc că sunt cam #%€£^ de am pus copilul să facă așa ceva.

În fine, ne reconectăm destul de rapid, eu fumez și continuăm să ne jucăm.

După câteva ore, în joaca noastră, îmi cere să mă prefac că plâng. Eu o întreb dacă trebuie să plâng cu un motiv anume iar ea zice doar să mă prefac și să spun „Sunt singură.”. Și mă prefac și mă tângui că sunt singură. De la distanță și cu ochii fixați adânc în mine, ea îmi șoptește aproape fără oprire: „Sunt cu tine. Sunt cu tine.

Și după ce fac asta de vreo zece ori, încep să mă simt nașpa făcând lucrul ăsta la nesfârșit. Deodată îmi pică fisa și îmi aduc aminte de cum o îndemnam eu să plângă cu câteva ore mai înainte. Iar eu nu-i spuneam că sunt cu ea. Nuuu, eu eram nervoasă și căutam să mă îndepărtez.

Concluzia o tragi tu.

Dă mai departe

Părerea ta contează pentru mine

Îți mulțumesc pentru vizită. Mă bucur mult că ești aici și te invit să-mi lași mai jos un comentariu la acest text. Va fi prețuit și apreciat.

Să mai treci pe la mine!

Urmărește-mă și pe

2 Comments

  1. Foarte interesant articolul. Multumesc

  2. Mulțumesc și eu Julia! Mă bucur că ai trecut pe aici 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *