E dimineata, imi beau cafeaua la geam iar razele soarelui imi mangaie placut fata. Deasupra cativa pescarusi se saluta si isi fac planul zilei. Tipatul lor imi aduce aminte de mare. Inchid ochii iar zgomotul masinilor din indepartare se transforma in zgomotul valurilor marii ce se sparg de tarm. Lipseste mirosul specific de alge si scoici dar ma multumesc cu amintirea lui. Imi este dor de mare. Nu ne-am mai vazut de mult timp.
Alaturi Irina se joaca cu tatal ei. Tatal ei, iubitul meu. Iubitul meu de care mi-a fost atat de dor zilele acestea cat a fost plecat. Si ei i-a fost dor. Se vede dupa cata bucurie are acum pe fata si dupa cate ii povesteste si il atrage in tot felul de jocuri.
Mi-e atat de bine cu ei doi!
Corpul si mintea mea, aflate in alerta in ultimele zile, se relaxeaza total si o oboseala placuta ma cuprinde. O las sa ma invaluie in timp ce lenevesc la geam cu ochii in soare.
Prietena mea buna imi trimite o fotografie cu scoici si nisip umed de la mare. Ce coincidenta! Ea e la mare fizic iar eu sunt acolo cu gandul 😊.
Cu gandul la mare imi fac pe scurt planul zilei. Dupa micul dejun iesim in parc iar dupa-amiaza mergem sa sarbatorim un pusti simpatic de trei ani.
Se anunta o zi minunat de buna! 🐚🌊