Visit Homepage
Skip to content

Câteodată oboseală îmi răpește orice moment de a trăi cu adevărat.

Câteodată mă simt depășită de tot ce înseamnă să fiu mamă, soție și prietenă în același timp.

Acest câteodată este atunci când oboseala acumulată e mult prea mare și cu efecte adverse.

Nu mă mai pot concentra pe nimic oricât de zen aș fi. Mintea mea se scurtcircuitează și nu poate să facă nici cele mai simple conexiuni. Imunitatea scade și bolile își fac prezența (sunt recunoscătoare că au fost doar forme ușoare de răceală în ultimul timp). Veselia dispare fiind înlocuită de o stare de somnolență și oboseală continuă.

Cam așa sunt eu de aproximativ o lună.

Irina trece prin schimbări pe care eu le înțeleg dar față de care nu reacționez foarte bine. „Nu vreau”, „Lasă-mă”, „Vreau X acum” sunt atât de des folosite încât îmi vine să plec așa în picioarele goale de acasă pentru măcar 30 de minute. Nopțile și prânzurile în care nu vrea să doarmă pe motiv de „Hai să ne jucăm” sau cele în care este bolnavă mă epuizează și mai tare.

În plus e într-o perioadă de năzdrăvănii mai mult sau mai puțin periculoase. Tocmai de dimineață, în timp ce eu făceam niște flotări la perete (deci cu spatele la ea pentru maxim 5 minute – amândouă fiind în aceeași cameră), o și văd cum băga în gură bucăți de gumă de mestecat. Guma era pusă pe o etajeră mult mai sus decât înălțimea ei. Tot pachetul la devorat. Noroc că nu a înghițit. Doar băga dinții în pastiluțe și rupea bucăți mici pe care apoi le scuipa în jurul ei.

M-am panicat teribil și am început să o dojenez și apoi să plâng. Mi-a dat cu praf de zână, m-a luat în brațe și a zis că-i pare rău. Am zâmbit și mi-am imaginat cum stau pe malul mării într-un șezlong și privesc în gol.

Soție și prietenă.

De la oboseală, câteodată, în loc să-i răspund omului meu la îmbrățișările și gesturile lui de iubire tot cu ceva similar, eu îi plasez copilul și caut un loc unde să închid puțin ochii.

Prietenele mă sună să-mi dea vești bune și să mă înveselească iar eu abia mormăi ceva. Caut să le închid repede pentru că mi-e teamă ca o să adorm în telefon.

Câteodată tot ce îmi doresc cu adevărat este să dorm bine mai multe nopți și zile și să nu fac nimic. Atât!

Dă mai departe

Părerea ta contează pentru mine

Îți mulțumesc pentru vizită. Mă bucur mult că ești aici și te invit să-mi lași mai jos un comentariu la acest text. Va fi prețuit și apreciat.

Să mai treci pe la mine!

Urmărește-mă și pe

2 Comments

  1. Ani Ani

    Oboseala asta cred că ne va fi permanenta…

  2. Eu am senzația că urmează să mă transform în ceva, nu știu ce, de la atâta oboseală.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *