40 de ani nu reprezintă nici măcar jumătate din cât mi-am propus.

Anul acesta împlinesc 40 de ani. Mă simt ca atunci când am zburat prima oară cu avionul. Toată lumea din jur avea o opinie personală despre cum o să mă simt când o să decoleze avionul, cum o să fie cu turbulențele sau la aterizare. Mi-aduc aminte cu câtă încordare și cât entuziasm așteptam clipa primei decolări. Mă întrebam oare cum o să fie experiența mea? A fost… Orgasmic! La propriu! Chiar am și scos sunetele specifice astfel încât toți cei din avion s-au întors cu fețele către mine și au râs copios. Deși mă rușinasem de ieșirea mea tot îmi venea să chiui de bucurie. Mi-a plăcut la nebunie!

40 de ani și decolarea. 

Așa și cu 40 de ani ăștia. Cică ar fi o criză a vârstei sau că brusc ești mai înțelept, ba unii susțin că îți cam mor neuronii… Aștept cu încordare și entuziasm să trec de acest prag. Sper să fie cel puțin la fel de orgasmic precum experiența trăită la prima decolare cu avionul.

Acum, în clipa asta, mă simt bine cu anii mei. De când mă știu îmi tot zic că eu o să trăiesc cel puțin 100 de ani fiind activă, lucidă și perfect sănătoasă. Așa că 40 de ani nu înseamnă nici măcar jumătate din ce mi-am propus. Oooooooo și câte mai am de făcut!

Care este cea mai mare lecție de viață pe care am învățat-o până acum?

Nu știu sigur. Însă obeserv că, cu cât iubesc mai mult și mai intens, cu cât mă ancorez mai frecvent în prezent, cu atât sunt mai fericită, mai zen. Și îmi place enorm această stare de zen.

Asta ar putea fi lecția mea de viață din pragul vârstei de 40 de ani: Fă tot ce poți pentru a fi zen!

Vinul și înțelepciunea. 

Se spune că înțelepciunea este precum vinul,  devine din ce în ce mai bună pe măsura trecerii timpului. Însă cred că trebuie avut grijă și la condițiile de păstrare. Pe măsură ce înaintăm în viață experimentăm mai mult, avem provocări mai multe sau mai mari, iar dacă suntem atenți și deschiși învățăm continuu, ne maturizăm, creștem și evoluăm mai mult decât fizic.

Eu nu mai am bunici. Mi-ar fi plăcut să petrec mai mult timp de calitate cu ei, să aflu mai multe despre ei și felul în care au trăit. Copil fiind, cât i-am avut prin preajmă, am fost mai mult preocupată de joacă. Vă dați seama câtă înțelepciune trebuie să fie (dacă ne-am lua după zicala de mai sus) într-o persoană care are 70, 80 sau 90 de ani? Dar o persoană care are 100? Trebuie să fie enorm de multă.

Voi aveți persoane trecute de 100 de ani pe lângă voi? 

Mi-a venit să scriu despre toate astea în urma vizionării unui filmuleț ce m-a făcut să mă simt foarte bine cu dorința mea de a trăi cel puțin 100 de ani activi, lucizi și sănătoși.

Luați-vă puțin timp pentru a vă așeza și urmări acest filmuleț despre înțelepciunea și umorul a trei oameni trecuți de 100 de ani. Mie mi-a făcut ziua mai bună ceea ce vă doresc și vouă. Vizionare plăcută!